Ceapa sau „farmacia” dintr-o legumă

Un excelent apărător în faţa bolilor şi foarte eficient în menţinerea activităţii fiziologice normale a organismului este ceapa, fiind bogată în vitamine naturale, antioxidanţi, săruri minerale şi fibre alimentare. Ţinând seama de valoarea ei terapeutică şi nutritivă se poate considera că este o adevărată farmacie concentrată într-un bulb, un veritabil factor de sănătate şi de longevitate.

Ceapa este leguma care nu lipseşte din gospodăriile noastre, fiind prezentă în aproape toate preparatele culinare. Conţinutul său biochimic este caracterizat, în primul rând, prin prezenţa compuşilor organici cu sulf, care dau mirosul şi gustul specific. Aceste substanţe se sintetizează în celule diferite din bulb şi dau iuţeala caracteristică în momentul în care se amestecă prin tăiere cu cuţitul (vezi recomandarea populară de a sparge bulbul cu pumnul). Modificările treptate ale compuşilor sulfuraţi sunt reglate de enzimele specifice (alinaze, oxidaze).

O mare valoare terapeutică este asigurată de prezenţa vitaminelor (complexul B, A, C, E) şi a oligoelementelor (Fe, K, P, Cu, Se, Zn, Si şi iod). Mai sunt prezente glucidele solubile (6%), acidul malic, quercetina etc. Ceapa roşie este bogată în antociani, coloranţi cu proprietăţi antioxidante.

Valoarea energetică este relativ scăzută (44 kcal/100 g) şi de aceea nu prezintă probleme pentru persoanele supraponderale.

Proprietăţile terapeutice sunt foarte diversificate, relevând importanţa consumului zilnic: antibiotice, antiseptice, antiinfecţioase, antitusive, expectorante, emoliente, calmante, anticanceroase, diuretice, sedative, antiinflamatoare, digestive, carminative, vermifuge, hipotensive, hipoglicemiante, antireumatice, tonice, antiscorbutice, afrodiziace.

Reglarea metabolismului lipidelor

Multiplele virtuţi terapeutice dovedite experimental recomandă ceapa ca un aliment şi medicament natural foarte important care asigură sănătatea şi longevitatea vieţii. Cunoscuţii centenari din unele zone geografice ale globului (Peru, Caucaz şi Caşmir) sunt mari consumatori de ceapă.

Cele mai frecvente efecte au fost constatate asupra diverselor afecţiuni ale aparatului respirator (tuse seacă şi convulsivă, gripă, guturai, răceli, bronşite, astm bronşic, pleurezie, laringite, faringite), folosindu-se în multe metode de tratament.

În problemele de digestie, îmbunătăţeşte tranzitul intestinal, măreşte pofta de mâncare, protejează ficatul şi vezica biliară, evită ascita şi combate constipaţiile, balonările şi viermii intestinali, ca urmare a prezenţei fibrelor alimentare şi a sulfului.

Ceapa reglează metabolismul lipidelor (şunca se mănâncă cu ceapa) şi scade nivelul colesterolului din sânge, evitând riscul unor boli cardiace şi de circulaţie sanguină (ateroscleroză, hipertensiune arterială, pericardită, tromboze).

Sistemul nervos beneficiază din plin de prezenţa sulfului, care acţionează prin îndepărtarea stărilor de astenie, insomnii, migrene, surmenaj fizic şi intelectual şi asigură o stare psihică echilibrată, prin stimularea transportului de aminoacizi spre creier şi spre ramificaţiile nervoase.

În afecţiunile renale au fost constatate efecte benefice în caz de litiază şi colică renală, oligurie, infecţii la nivelul tractului urinar (combate bacteriile E. coli şi Salmonella), elimină excesul de uree şi cloruri şi are rol favorabil în adenomul de prostată. Vitaminele C şi E, precum şi sulful au acţiuni antibacteriene naturale, măresc imunitatea organismului şi rezistenţa împotriva infecţiilor cu streptococi şi stafilococi.

La copii, consumul regulat de ceapă s-a dovedit important în caz de anemie şi rahitism, iar la vârstnici previne îmbătrânirea prematură, vindecă surditatea şi ţiuitul în urechi.
Persoanele reumatice pot beneficia de efectele cepei în combaterea inflamaţiilor provocate de artrite, artroze şi gută.

Prezenţa ionului crom intervine favorabil la persoanele diabetice prin reglarea nivelului de insulină şi creşterea toleranţei la glucoză.

În probleme dermatologice, ceapa este foarte eficace în protejarea elasticităţii pielii (datorită prezenţei vitaminei A) şi în combaterea unor boli (furunculi, abcese, ulceraţii, răni, plăgi, panariţiu, arsuri, degerături, negi, ­pistrui, înţepături de insecte).

Mirosul de ceapă îndepărtează ţânţarii din spaţiile de locuit.

Sucul de ceapă, amestecat cu miere, ajută la vindecarea crăpăturilor pielii provocate de frigul iernii.

În afecţiunile bucale are efecte în caz de gingivite, afte şi abces dentar. Decoctul cu coji de ceapă, adăugat în apa de clătit a părului, contribuie la regenerare în caz de alopecie şi dă o strălucire deosebită părului castaniu.

Formele de utilizare: în uz intern, ceapa se consumă crudă (în salate), fiartă, coaptă, sucuri, decoct şi macerat; în uz extern se folosesc sucuri, comprese, cataplasme şi băi locale.