Cele mai bune remedii pentru echilibrarea stărilor de anxietate

Anxietatea este una dintre cele mai răspândite tulburări ale afectivităţii, ca o consecinţă firească a vieţii trăite într-o societate înstrăinată de natură, în care dispare, treptat, respectul valorilor morale, lipseşte sentimentul unui viitor asigurat şi apar, tot mai frecvent, excese de violenţă. Omul modern a devenit mai vulnerabil ca niciodată în faţa stresului general, a vieţii sedentare şi a viciului supraalimentaţiei necontrolate. Toţi aceşti factori contribuie la afectarea sănătăţii fizice şi psihice, uneori pe termen îndelungat. Anxietatea constă dintr-o stare de teamă, nelinişte, agitaţie, nesiguranţă şi nervozitate, care provoacă o tensiune interioară şi tulburări neurovegetative (dispnee, paloare, tahicardie, transpiraţie excesivă).

Anxietatea se întâlneşte frecvent în nevroze, confuzii mentale, depresie psihică, melancolie şi schizofrenie.

În majoritatea cazurilor, are la bază un sentiment de aşteptare a unui pericol imaginar, greu de definit şi de înlăturat. Cu toate acestea, teama poate fi fără obiect, întrucât acel pericol, eveniment sau situaţie închipuită este posibil să nu survină niciodată.

Frecvenţa anxietăţii a devenit destul de ridicată. Din statistici rezultă că 6,5% din populaţia lumii suferă de această boală, diagnosticată medical în fază acută sau cronică. Se consideră că există, în plus, foarte multe persoane care suferă în tăcere, fără a-şi recunoaşte afecţiunea. Intensitatea anxietăţii variază de la o uşoară nelinişte până la teroare şi disperare.

Se constată că tot mai multe persoane care au migrat în alte ţări, mai ales tineri, acuză simptome tipice de anxietate acută, depărtarea de locurile natale constituind un şoc puternic. Boala este recunoscută dacă apar cel puţin patru simptome de ameţeală, transpiraţii reci, dureri abdominale, tahicardie, lipsa de încredere în propria persoană, depersonalizare şi teama de a înnebuni sau că va muri pe alte meleaguri.

Un caz tipic de anxietate îl constituie persoana care, în aşteptarea unui examen, a unui interviu pentru un post sau în preajma ţinerii unui discurs public, suferă de frământări şi insomnii cu mult timp înainte pentru ca, în ziua aşteptată, să nu fie în stare de a se prezenta la nivelul acceptabil.

Cauzele anxietăţii

Sunt legate de schimbările radicale apărute în decursul vieţii sau în urma unor evenimente care induc stări de nelinişte, depresie psihică şi stres intens. Printre aceste cauze pot fi menţionate:

- conflicte personale în familie sau la locul de muncă;

- dependenţa exagerată faţă de munca zilnică, pentru care nu există interes personal;

- eforturi fizice şi intelectuale prelungite;

- lipsa de odihnă şi de relaxare, prin culcare la ore prea târzii şi trezire prea devreme;

- apariţia unor alergii alimentare la anumite mâncăruri şi luarea meselor în fugă şi la ore neregulate;

- consumul exagerat de cofeină (cafea, ceai chinezesc, ciocolată);

- implicare faptică sau mentală în diferite tragedii majore (accidente de circulaţie, incendii sau inundaţii catastrofale, crime, violuri, abuzuri fizice sau sexuale, decesul unei persoane apropiate);

- dezechilibre hormonale (ale glandei tiroide) şi crize de hipoglicemie;

- cure prea severe de slăbire.

După accidentele traumatizante, persoana îşi reaminteşte frecvent anumite situaţii sau pericole care, treptat, capătă dimensiuni exagerate şi se repetă cu persistenţă. Există şi stări de anxietate, mai puţin severe, dar care ajung la dimensiuni exagerate în imaginaţia pacientului, cum ar fi pericolul unui ţânţar, păianjen, şoricel, câine pechinez, pisică, broască.

La copiii care se ataşează foarte mult de părinţi este posibilă apariţia unei anxietăţi de lungă durată care apare în momentul unui divorţ sau chiar deces, după care copilul devine extrem de anxios, cu teamă de întuneric şi de monştri, pe care îi visează frecvent. Alţi copii devin nervoşi la un declin în activitatea şcolară sau atunci când li se impun performanţe prea înalte, care le depăşesc posibilităţile intelectului.

La adolescenţi şi tineri apar temeri provocate de relaţiile sentimentale şi mai ales de apropierea unui examen sau a unui interviu pentru obţinerea unui loc de muncă.

Mai grave sunt semnele declanşate în cazul unor boli mentale (schizofrenie, epilepsie, scleroză în plăci, nevroze anxioase) care distrug uşor speranţele de vindecare.

Forme de anxietate

Anxietate generalizată, cu durată de peste 6 luni, se manifestă printr-o grijă exagerată faţă de soarta membrilor familiei, a prietenilor şi cunoscuţilor, uneori gândind la sănătatea, activitatea şi posibilităţile financiare ale acestora.

Fobie socială, cu teamă că alte persoane îi fac o evaluare negativă, până la umilire şi discreditare, fie prin insultare directă fie într-un cadru mai larg (loc de muncă, petreceri, întruniri, cuvântări publice). Datorită acestor temeri se ajunge la izolare socială.

Fobie specifică, cu reacţii iraţionale şi exagerate faţă de ceva care poate fi banal pentru cei din jur (teama de insecte, câine, pisici, sânge, seringă, cimitire, fulgere). Aceste fobii pot persista mai mulţi ani, devenind un handicap serios în viaţă.

Tulburări obsesiv-compulsive, declanşate de idei, credinţe sau gânduri fixe, legate de comportarea partenerului de viaţă (care ar putea să-l înşele, fără a avea nici un indiciu concret), legate de prezenţa hoţilor în jur (verificarea repetată un încuietorilor la uşi şi ferestre) sau de ideea unor infecţii sigure cu microbi (spălarea clanţelor cu spirt, spălarea excesivă a mâinilor).

Tulburări de stres post-traumatic, care afectează viaţa de zi cu zi a pacientului prin reacţii severe de şoc, suferinţe sau furie, în urma amintirilor repetate a traumelor, a locurilor în care s-au produs şi a unor situaţii similare.

Atacul de panică, o formă gravă de anxietate

Atacul de panică este o formă acută a anxietăţii, care constă dintr-un complex de reacţii fiziologice ale organismului, cu producerea de către glandele suprarenale a unor cantităţi crescute de hormoni, în principal adrenalină. În faţa unei situaţii de pericol care trebuie să fie învins sau evitat, organismul are nevoie de un supliment de energie pentru creşterea tonusului muscular, a respiraţiei şi a ritmului alert al bătăilor inimii. În acest moment, se acumulează mai mult sânge în creier, muşchi şi plămâni, care dau puterea de a rezista la un atac fizic, la un accident sau la un dezastru natural. Prin aportul sporit de adrenalină, se creează o stare inexplicabilă de panică, cu un sentiment de moarte iminentă.

Atacurile de panică apar în orice moment din zi sau noapte şi pot dura de la câteva secunde până la o oră. Frecvenţa atacurilor variază la intervale de câteva săptămâni sau chiar de câteva ori pe zi. În timpul atacurilor de panică se instalează o stare de hipersensibilitate, cu teamă, se simte o tensiune în jurul gâtului, a cefei şi a spatelui iar intern este posibilă o diaree acută.

Ce simptome trebuie să ne alarmeze

Din momentul apariţiei bolii, survin reacţii specifice la nivelul sistemului nervos, al aparatului digestiv şi cardiovascular, separate sau cumulate.

Sentimentul de frică include crize de tristeţe acută, până la disperare, îngrijorare faţă de cei din jur, lipsă de adaptare, tremurături, ameţeli, frisoane, bufeuri de căldură, insomnii, lipsă de concentrare, depresie psihică, halucinaţii, coşmaruri, gânduri negre.

Aparatul cardiovascular înregistrează o tensiune arterială ridicată, palpitaţii cardiace cu ritm alert al bătăilor inimii, crize dureroase în zona inimii, care pot duce la infarct miocardic.

La nivelul aparatului digestiv sunt posibile solicitări urgente de defecaţie, uscarea gurii sau salivaţie intensă, indigestie, dureri abdominale, balonări, pierderea poftei de mâncare.

Femeile înregistrează schimbări ale ciclului menstrual şi dureri premenstruale acute.

Ca simptome cumulative pot fi menţionate:

- respiraţie grea şi sacadată;

- transpiraţia palmelor;

- amorţeli şi mâncărimi persistente la mâini şi picioare;

- cârcei şi mişcări involuntare ale muşchilor şi înţepenirea lor;

- stări de claustrofobie (frică de întuneric) şi de agorafobie (frică de aglomeraţie);

- perceperea greşită a trecerii timpului;

- pierderea oricărei speranţe pentru viitor;

- senzaţie de moarte iminentă şi tendinţă spre sinucidere.

Un caz particular este agorafobia, o boală care a devenit destul de frecventă, în care unele persoane se tem de locurile publice aglomerate (magazine, restaurante, săli de teatre, biserici, străzi intens circulate). În acest caz, persoana respectivă se consideră fără nici un ajutor şi refuză să-şi părăsească locuinţa, singurul loc în care se simte în siguranţă. Astfel se instalează izolarea socială care îi afectează relaţiile cu colegii, prietenii şi chiar cu membrii familiei, mărind riscul tendinţei de autodistrugere prin sinucidere.

Dacă nu sunt tratate la timp, stările de anxietate se agravează, iar bolnavul acuză tot mai frecvente simptome de psihoze, tulburări psihice şi sindrom de servaj. El nu mai poate face faţă activităţilor zilnice, iar în încercarea de a diminua simptomele, caută refugiu în alcool, fumat în exces sau consum necontrolat de medicamente chimice, cu gândul orientat spre sinucidere.

Tratamentele naturiste

Există multe metode care pot fi de ajutor în situaţii de stres, pentru a diminua nivelul anxietăţii. În funcţie de cauzele subconştiente, care au declanşat starea de anxietate, se pot adopta măsurile corespunzătoare.

Întrucât tratamentele medicamentoase cu pastile pot da dependenţă şi unele efecte secundare, se recomandă reţete naturiste, care sunt sigure şi fără nici o formă de dependenţă.

S-a dovedit că multe plante medicinale şi aromatice cu efecte relaxante şi sedative sunt benefice în tratamentul anxietăţii, dacă sunt alese corespunzător cu particularităţile organismului respectiv.

În uz intern, au efecte sedative, prin calmarea sistemului nervos, echilibrarea stărilor de anxietate şi reducerea palpitaţiilor, mai ales în atacul de panică.

- infuzii din flori de tei, lavandă, muşeţel şi iasomie (2-3 grame flori uscate la 200 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5 minute şi se beau 2-3 căni pe zi, între mese sau înainte de culcare), având efecte în combaterea anxietăţii şi a insomniei;

- infuzie din frunze de roiniţă (Melissa), flori şi frunze de păducel şi mâţişori de salcie sau frunze de rozmarin;

- infuzie din herba de sunătoare şi talpa gâştei, cu efecte calmante şi în cazuri de claustrofobie şi agorafobie, într-un tratament de minimum 3 luni;

- infuzie din conuri de hamei şi rădăcini de obligeană;

- infuzie din rădăcini de valeriană, cu efecte sedative contra stresului, a tulburărilor apărute în sistemul nervos şi ale stărilor sufleteşti, fără a da dependenţă (nu se foloseşte la copii şi femei gravide);

- infuzie din flori de portocal amar, din care se bea o cană seara, înainte de culcare.

Kawa-kawa, planta care aduce somnul

Pe plan mondial, este mult utilizată o plantă tropicală din Polinezia, numită kawa-kawa, cu efecte deosebite de calmare şi de inducere a somnului, în caz de anxietate acută, agitaţie, tensiune ridicată şi insomnie.

Pentru situaţii mai grave, inclusiv atacul de panică, se recomandă un amestec de plante în care intră, în proporţii egale, flori de muşeţel şi tei, frunze de roiniţă şi rozmarin, herba de sunătoare. Se prepară o infuzie din 3 linguriţe de amestec la 500 ml apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se beau câte 2 ceaiuri călduţe pe zi, ultimul înainte de culcare.

În afară de ceaiuri, sunt eficiente:

- tinctura în alcool 600 din lavandă, păducel, cătuşe, măceşe, arnică, valeriană şi passiflora;

- pulberea din flori de tei şi frunze de urzică vie;

- uleiul eteric din cătină albă, iasomie, lavandă, muşcată, ghimbir, roiniţă şi salvie pentru masaje pe tâmple şi frunte;

- uleiul eteric pentru pulverizare în încăpere din lavandă, trandafir, iasomie, chiparos, bergamot, santal şi ylang-ylang.

Băile aromatizate cu ulei eteric de lavandă, cimbru şi coada şoricelului asigură un efect de relaxare şi de calmare a sistemului nervos şi în combaterea anxietăţii şi a stărilor de iritabilitate, nelinişte şi teamă.

Ţelina diminuează nivelul hormonilor de stres

O dietă echilibrată poate deveni un factor primordial în tratamentul anxietăţii, ştiind că există alimente care reduc stările de stres şi panică, în timp ce alte alimente pot să accentueze aceste stări.

Reducerea simptomelor de anxietate se realizează printr-un adaos de fosfor, prin alimentaţie. Analizele arată că ţelina conţine mai mult fosfor decât orice altă legumă şi, ca atare, se recomandă a fi consumată sub formă de salată (rădăcina rasă cu adaos de oţet, ulei şi puţină miere), având efect de diminuare a nivelului hormonilor de stres.

În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, şi seara se bea câte un pahar cu suc de morcov, amestecat cu suc de mere, luând cantităţi în creştere de la 50 g până la 300 g, într-o cură de 14 zile. După o pauză de 7 zile, se reia cura cu aceleaşi doze.

Varza, salata şi alte crudităţi sunt bune surse de vitamine antioxidante (A, C, E), care elimină stările de anxietate.

De asemenea, usturoiul are un puternic efect antibiotic, antiviral şi antifungic, acţionând în scăderea stărilor de stres, de tensiune arterială şi în creşterea bunei dispoziţii.

Acţiuni sedative au şi castraveţii, care calmează activitatea ficatului şi reglează circulaţia sanguină.

Fructele de pădure, mai ales murele, fragii şi zmeura, precum şi căpşunii au un conţinut ridicat de fosfor, magneziu şi vitamina C, fiind indicate pentru elevi şi studenţi, mai ales în preajma unor examene importante, asigurând necesarul de fosfor printr-o cură de aproximativ 3 săptămâni.

Nucile reglează funcţiile suprarenale

Nu se vor neglija unele seminţe, ca cele de floarea-soarelui, bogate în fosfor, potasiu, zinc şi complexul de vitamine B, seminţele de susan, care elimină stresul prin aportul de zinc precum şi migdalele, nucile şi alunele, bogate în magneziu, care reglează funcţiile suprarenale şi metabolizarea acizilor graşi esenţiali. Unele fructe dulci (banane şi curmale) calmează stările de anxietate.

Ca obiectiv principal se consideră necesară asigurarea plafonului optim de vitamine naturale şi minerale (P, K, Ca, Mg, Cr), iar la copii, untura de peşte şi polenul.

La mesele luate mai des se vor consuma cantităţi moderate de alimente, evitând o încărcare exagerată a organismului.

▲ Reduceţi consumul de cafea, ciocolată şi ceai chinezesc!

Există şi alimente sau băuturi care stimulează prea mult unele funcţii ale organismului şi astfel devin cauze directe ale stresului. La adolescenţi, mai ales la fete, aceste alimente declanşează stări de anxietate, depresii psihice majore şi dependenţă faţă de nicotină, cu efecte tot mai grave asupra sănătăţii. În această categorie intră cofeina din cafea, ciocolată, cola şi ceai chinezesc, care stimulează producerea de adrenalină şi extenuează glandele suprarenale, tulbură somnul şi accentuează starea de anxietate.

În mod similar, alcoolul stimulează secreţia de adrenalină, cu efecte directe asupra tensiunii nervoase, a stării de irascibilitate şi de insomnie. În plus, excesul de alcool reduce capacitatea ficatului de a elimina toxinele din corp şi măreşte depozitele de grăsime din zona inimii, slăbind şi funcţia imunitară.

Dulciurile şi produsele zaharoase rafinate provoacă o creştere bruscă a energiei, cu efecte în extenuarea glandelor suprarenale şi în declanşarea stărilor de depresie psihică, anxietate şi uneori irascibilitate. La exces de zahăr, apare o povară pentru pancreas, mărind riscul apariţiei diabetului zaharat.

Alimentele sărate (murături, conserve, şuncă, cârnaţi) induc instabilitatea emoţională, măresc tensiunea arterială şi epuizează glandele suprarenale. Cam la fel acţionează şi alimentele grase, mai ales cele de origine animală, care supun sistemul nervos şi cardiovascular la un stres anormal. Împreună cu carnea roşie, măresc concentraţia de dopamină şi norepinefrină din creier, ceea ce determină declanşarea stărilor de anxietate şi de stres.

▲ Regimul de viaţă

Un rol deosebit îl au membrii familiei, prietenii adevăraţi şi medicul psihiatru cu care se vor discuta factorii care au generat crizele de anxietate şi metodele de eliminare.

Zilnic se vor respecta orele de odihnă, eventual cu somn adânc, fără griji şi coşmaruri, se vor face exerciţii de respiraţie profundă pentru a dispersa acumulările de adrenalină, iar activitatea va fi concentrată spre o muncă uşoară în aer liber şi spre exerciţii fizice şi de relaxare.

În cazuri extreme, se va apela la medicamente tranchilizante şi antidepresive, cu condiţia să nu provoace dependenţă sau diverse reacţii adverse.

Printr-un autocontrol pe care şi-l impune bolnavul, se va proceda cu mai multă indiferenţă faţă de evenimentele care îi terorizează gândurile, va uita grijile cotidiene şi stările de surmenaj fizic şi psihic şi va adopta o atitudine de bucurie, speranţă în bine. În orice moment să nu se uite că de mare ajutor este credinţa în Dumnezeu, de unde îi va veni sprijinul vindecării definitive.