Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cele mai cunoscute plante hipoglicemiante
Experienţa tradiţională a popoarelor din zonele temperate, inclusiv din România, verificată prin testările şi analizele de clinică şi laborator de către numeroşi specialişti medici, chimişti, biologi, a reliefat proprietăţi terapeutice antidiabetice la o gamă largă de plante medicinale, care stimulează activitatea secretoare a pancreasului şi reduc nivelul glucozei din sânge.
Sunt recomandate tratamente, pe o durată de cel puţin o lună, cu ceaiuri şi tincturi de plante medicinale, îndulcite cu edulcoranţi autorizaţi care vor contribui la reducerea dozelor zilnice de insulină. Iată câteva plante hipoglicemiante:
Fasolea conţine compuşi organo- sulfurici care neutralizează factorii ce inactivează insulina. Preparate:
-Decoct din teci de fasole mărunţite (1-2 linguri la 250 ml apă, care se fierbe 5-10 minute), se beau 2-3 căni pe zi, dintre care una dimineaţa. Este un diuretic şi depurativ puternic, care curăţă organismul de toxine. Efectul antiglicemiant creşte dacă la tecile de fasole mărunţite se adaugă şi frunze de afin (în cantităţi egale), consumate înainte de mesele principale.
-Macerat la rece din 4 linguri de teci păstrate peste noapte într-un litru de apă; în dimineaţa următoare se fierbe până când lichidul scade la jumătate din cantitate, se strecoară şi se bea fracţionat în cursul zilei.
Dudul alb şi dudul negru. Frunzele conţin o cantitate ridicată de taninuri, arginină, acid folic şi vitamina A, prin care exercită proprietăţi hipoglicemiante la persoane cu forme uşoare de diabet, reducând nivelul glucozei din sânge şi stimulând secreţia de insulină.
-Infuzie dintr-o lingură de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml apă clocotită. Se infuzează acoperit timp de 15 minute şi se beau 2-3 ceaiuri calde pe zi, într-o cură de lungă durată.
Nucul. Frunzele tinere conţin taninuri, principii amare, flavonoide, vitamina C şi uleiuri eterice care le dau proprietăţi antidiabetice, stimulând celulele beta să secrete insulină pancreatică, care determină o scădere accentuată a glicemiei şi a glicozuriei. De asemenea, reduce senzaţia de sete.
-Infuzie din două linguriţe de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau 2-3 căni pe zi.
-Infuzie concentrată din 2-4 linguri frunze uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează 15 minute şi se consumă câte 3 linguri pe zi, într-o cură de maximum 5 zile pe lună.
-Tinctură preparată din 20 g frunze uscate, care se macerează timp de 10 zile în 100 ml alcool 7000; se iau câte 15 picături de 3 ori pe zi, diluate cu puţină apă.
Anghinarea are, de asemnenea, efecte antidiabetice şi poate fi preparată ca infuzie sau vin tonic.
-Infuzie dintr-o lingură de frunze uscate la 250 ml apă clocotită; se beau zilnic 3 ceaiuri pe zi, primul dimineaţa, pe stomacul gol, iar celelalte cu 30 de minute înainte de mesele de prânz şi seară, într-o cură de 20-30 de zile, cu pauze de 3-4 săptămâni.
-Vin tonic preparat din 40 g de frunze tocate mărunt şi macerate timp de 8 zile într-un litru de vin alb; se ia câte un păhărel înainte de fiecare masă.
Brusturele. Rădăcinile recoltate în lunile octombrie-noiembrie conţin inulină, săruri de potasiu şi complexul vitaminic B şi prezintă proprietăţi hipoglicemiante şi diuretice.
-Infuzie dintr-o lingură de rădăcini uscate şi măcinate la 250 ml apă clocotită; se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
-Decoct din două linguri de rădăcini uscate la 500 ml apă, se fierbe 5 minute, se infuzează 15 minute şi se beau două căni pe zi.
-Tinctură preparată din 20 g de rădăcini uscate, care se lasă la macerat timp de 15 zile, în 100 ml alcool 60 de grade; se consumă câte 30 de picături de trei ori pe zi, având efecte, îndeosebi, la diabeticii predispuşi la infecţii repetate.
Obligeana. Rădăcinile au un puternic efect tonic, regenerant şi vindecător în bolile pancreasului, reducând totodată şi nivelul glicemiei.
-Macerat dintr-o lingură de rădăcini uscate şi mărunţite, care se lasă peste noapte la macerat, în 250 ml apă rece; în dimineaţa următoare se încălzeşte uşor, se filtrează şi se bea câte o înghiţitură, înainte şi după fiecare masă.
- Tinctura preparată din 50 g pulbere de rădăcini uscate ţinute timp de 10-12 zile în 250 ml alcool 40 de grade; se ia câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese, diluate în puţină apă.