Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Cele mai eficiente plante în fitoterapia diabetului
Diabetul poate fi ameliorat cu ajutorul unor plante medicinale cu proprietăţi hipoglicemiante, depurative, diuretice, anticolesterolice şi stimulatoare de activitate a pancreasului pentru producerea insulinei şi reglarea schimburilor metabolice.
În tratamentele interne recomandate de fitoterapie sunt folosite plante medicinale luate separat sau în amestecuri. Ceaiurile se prepară sub formă de infuzii, decocturi sau macerate şi se beau neîndulcite, de regulă înainte de mesele principale, în cure de lungă durată, de două-şase luni. Sunt recomandate tratamente de durată, de cel puţin o lună, cu ceaiuri şi tincturi de plante medicinale, care vor contribui la reducerea dozelor zilnice de insulină.
Fasolea:
Tecile fructelor conţin compuşi care neutralizează factorii care inactivează insulina. Se recomandă:
- decoct din teci de fasole mărunţite (una-două linguri la 250 ml de apă), care se fierbe 5-10 minute şi se beau două-trei căni pe zi, dintre care una dimineaţa, fiind un diuretic şi un depurativ puternic, care curăţă organismul de toxine. Efectul antiglicemiant creşte dacă la tecile de fasole mărunţite se adaugă şi frunze de afin (în cantităţi egale), consumate înainte de mesele principale;
- macerat la rece din patru linguri teci păstrate peste noapte într-un litru de apă; în dimineaţa următoare se fierbe până când lichidul scade la jumătate din cantitate, se strecoară şi se bea fracţionat în cursul zilei.
Dudul alb şi dudul negru:
Frunzele conţin o cantitate ridicată de taninuri, arginină, acid folic şi vitamina A, prin care se exercită proprietăţi hipoglicemiante, la persoane cu forme uşoare de diabet, reducând nivelul glucozei din sânge cu aproximativ 20% şi stimulând secreţia de insulină. Se recomandă:
- infuzie dintr-o lingură de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml de apă clocotită. Se infuzează acoperit 15 minute şi se beau două-trei ceaiuri calde pe zi, într-o cură de lungă durată.
Nucul:
Frunzele tinere conţin taninuri, vitamina C şi uleiuri eterice, cu proprietăţi antidiabetice, provocând o stimulare a celulelor beta de a secreta insulină pancreatică, ducând la scăderea accentuată a glicemiei şi reducând senzaţia de sete.Se recomandă:
- infuzie din una-două linguriţe de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml de apă clocotită; se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două-trei căni pe zi;
- infuzie concentrată din două-patru linguri de frunze uscate la 200 ml de apă clocotită; se infuzează 15 minute şi se consumă câte trei linguri pe zi, într-o cură de maximum cinci zile pe lună.
- tinctură preparată din 20 g frunze uscate, care se macerează timp de zece zile în 100 ml de alcool de 70 de grade; se iau câte 15 picături de trei ori pe zi, diluate cu puţină apă.
Anghinare:
- are efecte antidiabetice şi de reducere a colesterolului din sânge;
- infuzie dintr-o lingură de frunze uscate la 250 ml de apă clocotită; se beau zilnic trei ceaiuri pe zi, prima dimineaţa pe stomacul gol, iar celelalte cu 30 de minute înainte de mesele de prânz şi seară, într-o cură de 20-30 de zile, cu pauze de trei-patru săptămâni;
- vin tonic preparat din 40 de frunze tocate mărunt şi macerate timp de opt zile într-un litru de vin alb; se ia câte un păhărel înainte de fiecare masă.
Brusturele:
- rădăcinile conţin săruri de potasiu şi complexul vitaminic B şi prezintă proprietăţi hipoglicemiante şi diuretice;
- infuzie dintr-o lingură de rădăcini uscate şi măcinate la 250 ml de apă clocotită; se beau două-trei ceaiuri pe zi;
- decoct din două linguri de rădăcini uscate la 500 ml de apă, se fierbe cinci minute, se infuzează 15 minute şi se beau una-două căni pe zi;
- tinctură preparată din 20 g rădăcini uscate, care se lasă la macerat timp de 15 zile în 100 ml de alcool de 60 de grade; se consumă câte 30 de picături, de trei ori pe zi, având efecte îndeosebi la diabeticii predispuşi la infecţii repetate.
Schinduful:
- este considerat un medicament de bază în tratamentele antidiabetice, având efect de scădere a nivelului de glucoză, de colesterol şi trigliceride din sânge;
- infuzie din frunze (două linguriţe la 250 ml de apă clocotită), din care se beau două-trei căni pe zi;
- seminţe măcinate fin (100 g pudră pe zi, împărţite în două doze egale) se pudrează peste mâncare la mesele principale, având efecte hipoglicemiante, antiseptice, coleretice şi de reducere a colesterolului şi trigliceridelor.
Cicoarea:
- are efecte hipoglicemiante şi antitoxice, atât prin frunze, cât şi prin rădăcini;
- infuzie din două linguriţe de frunze uscate la 200 ml de apă clocotită; după o infuzare de 10 minute se beau două ceaiuri călduţe pe zi;
- decoct din 20 g rădăcini uscate la un litru de apă rece; se fierbe 5-10 minute şi se bea o cană dimineaţa, înlocuind cafeaua;
- salată din 200-300 de grame de rădăcini proaspete, care se fierb şi se asezonează cu ulei crud, asigurând scăderea glicemiei cu 44%.
În afara ceaiurilor antidiabetice, sunt eficiente şi:
- tincturile în alcool de 40 de grade din frunze de dud, schinduf şi nuc, coji verzi de nuc, bulb de ceapă roşie tocată mărunt şi din amestec cu frunze de afin, dud şi anghinare, teci de fasole, herba de rostopască şi lichen de piatră (în părţi egale), din care se iau câte 30 de picături de trei ori pe zi, între mese, într-o cură de una-două luni pe trimestru;
- tinctură din frunze şi flori de saschiu, recomandată bolnavilor de diabet cu tulburări cerebrale;
- tinctură din trei căpăţâni de usturoi, ţinute 15 zile într-un litru de alcool de 40 de grade, din care se ia câte o linguriţă în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, cu rol în evitarea formării trombozelor;
- tinctură de ceapă, cu efect hipoglicemiant;
- vin de praz (500 g macerat într-un litru de vin alb, timp de 24 de ore), din care se iau câte două linguri, de două ori pe zi;
- sevă de mesteacăn colectată primăvara, din care se consumă câte 50 ml de trei ori pe zi, înainte de mese;
- salată din frunze şi tulpini gălbui de păpădie, culese primăvara şi consumate de două ori pe zi (la prânz şi seara), într-o cură de patru săptămâni.