Cele mai frecvente afecţiuni benigne ale sânului

Am ales astăzi acest subiect, întrucât cele două, mastoza fibro-chistică şi fibroadenomul mamar, sunt foarte frecvente în rândul pacientelor ce se prezintă pentru consultaţii în cabinetele noastre de profil, urmărirea şi tratamentul corespunzător depinzând în mare măsură de o bună comunicare medic-pacient.

Cea mai frecventă afecţiune benignă a sânului este mastoza fibro-chistică, întâlnită, în general, la femei cu vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani, urmată de fibroadenomul mamar, tumoră benignă ce se situează ca prevalenţă la vârste sub 30 de ani.

Mastoza fibro-chistică se manifestă prin dureri ale sânilor, apărute premenstrual, însoţite de senzaţie de plenitudine şi greutate mamară. Durerea poate avea intensitate variabilă de la simplă jenă şi disconfort mamar, până la dureri puternice cu iradiere spre axilă, umăr şi braţ. De asemenea, forma şi caracterul durerii pot varia, întâlnindu-se înţepături, senzaţie de arsură, ce persistă uneori în formele severe şi după menstruaţie.

La examenul clinic, dar şi la autoexaminare, se pot palpa formaţiuni chistice sau arii de consistenţă crescută faţă de restul ţesutului glandular, neregulate, cu contur mai mult sau mai puţin granular, în care se pot identifica noduli sau chisturi de dimensiuni mici.

Aceste arii, numite placarde mastozice, sunt situate în general în cadranul supero-extern al sânului şi spre prelungirea axilară a glandei şi pot fi bilaterale (prezente pe amândoi sânii) sau unilaterale. O treime din cazuri se însoţesc de scurgere mamelonară ce apare la exprimare, de culoare variabilă (lactescent, verde, maroniu), exteriorizată prin mai multe orificii de la nivelul mamelonului (pori galactofori), de obicei bilateral.

Cazurile cu formaţiuni palpabile (chisturi, placarde) necesită examen citologic, realizat prin puncţie aspiraţie cu ac fin. Acest examen va evidenţia prezenţa sau absenţa celulelor suspecte (atipice sau extrem de rar carcinomatoase). În cazul în care sunt depistate celule atipice se va recomanda biopsia leziunii.

Pentru un diagnostic corect sunt necesare şi alte investigaţii: mamografia, care va exclude în primul rând microcalcificările de tip malign, şi ecografia, mai valoroasă pentru identificarea leziunilor benigne şi în mod special a celor chistice.

Biopsia şi examenul anatomo-patologic al leziunii va decela o gamă variată de modificări ale structurii glandulare: chisturi de diferite dimensiuni, noduli mastozici, fibroză şi proliferări ale epiteliului ductal sau lobular cu sau fară atipii. Hiperplaziile cu atipii reprezintă factori de risc pentru apariţia cancerului de sân, de aceea la femeile cu istoric familial pentru această boală este nevoie de o urmărire mult mai minuţioasă şi cu frecvenţă crescută faţă de restul cazurilor.

Când se instituie tratamentul medical

Tratamentul medical constă în măsuri igieno-dietetice (de eliminare a factorilor de stres, evitarea consumului de cafea, ciocolată, administrare de vitamina A, vitamine din grupul B, evitarea expunerii la soare şi a sutienelor prea strânse, cu balene metalice, care împiedică drenajul limfatic) şi tratament medicamentos hormonal şi nehormonal (antiinflamatorii nesteroidiene de tip diclofenac, piroxicam).

Tratamentul hormonal, local sau general, trebuie administrat doar cu recomandarea medicului specialist ginecolog sau endocrinolog. Se va investiga şi tiroida, pentru evidenţierea eventualelor disfuncţii asociate ce trebuie tratate.

Tratamentul chirurgical ce se impune în anumite situaţii trebuie nuanţat în funcţie de forma clinică de boală şi de substratul anatomo-patologic al leziunii. Indiferent de tratamentul aplicat, la aceste cazuri este obligatorie dispensarizarea clinică, ecografică şi eventual citologică la 4-6 luni, iar la 1-2 ani se va efectua o mamografie de control pentru a surprinde un eventual focar malign apărut în relaţie cu leziunile de tip mastozic sau la distanţă.

Simptome şi tratament în fibroadenomul mamar

Fibroadenomul mamar este cea mai comună tumoră benignă a femeilor tinere, sub 30 de ani. Este o tumoră unică, bine delimitată, cu dimensiuni între 2 şi 4 centimetri, mobil faţă de planurile din jur, încapsulat, care nu suferă variaţii de formă şi dimensiuni în timpul ciclului menstrual, aşa cum se întâmplă în mastoză. Apariţia sa este corelată, la fel ca şi în cazul mastozei, cu dezechilibre hormonale, cu un exces de estrogeni. Diagnosticul este simplu, aspectul clinic fiind extrem de sugestiv, examenul ecografic şi citopuncţia îl vor confirma. Tratamentul este chirurgical, excizia fibroadenomului fiind o intervenţie simplă, se realizează cu incizii estetice, dată fiind şi vârsta tânără a pacientelor.