Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Cele mai uzuale metode de albire a dinţilor

Cele mai uzuale metode de albire a dinţilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Andreea Rugină - 27 Martie 2010

Albirea dinţilor este, în principiu, recomandată persoanelor care au dinţi sănătoşi (care nu au fost supuşi multor tratamente) şi gingii fără probleme. Procedura nu este recomandată celor cu hipersensibilitate dentinară şi nici pacienţilor cu foarte multe carii. "Candidaţii" ideali sunt cei care vor să scape de petele galbene de pe dantură.

Cauzele care duc la pierderea albului smalţului dentar sunt, în primul rând, o igienă orală deficitară, consumarea alimentelor care pigmentează smalţul (cafeaua, sucurile, vinul roşu, cacao, fructele - murele, afinele, vişinele -, diferite legume - roşiile), fumatul, precum şi administrarea diferitelor medicamente (tetraciclina).

Pasta de dinţi: în general, aproape toate pastele de dinţi îndepărtează petele de la suprafaţă, datorită particulelor abrazive pe care le conţin. Pastele special dedicate albirii au în componenţă nişte substanţe chimice cu efect de şlefuire blândă, ce oferă o eficienţă ridicată în curăţarea danturii. Pastele de dinţi, însă, nu pot ajuta decât la eliminarea petelor superficiale, acestea neavând puterea de a acţiona în profunzime, în lipsa unui agent de albire. Produsele profesionale de albire, pe care vi le poate recomanda stomatologul, conţin peroxid de hidrogen (o substanţă cu efect de albire). Acestea ajută la eliminarea petelor aflate atât la suprafaţa dinţilor, cât şi în profunzime. Trebuie să ştiţi că pastele de dinţi nu fac decât să îndepărteze coloraţiile exterioare dinţilor.

Gelurile pentru dinţi ce pot fi procurate din supermarket sau magazine de cosmetică au în componenţă peroxid şi se aplică folosind o periuţă. În general, ele se folosesc de două ori pe zi, timp de 14 zile. Totuşi, trebuie citite instrucţiunile înainte de utilizare, deoarece fiecare are particularităţile sale.

Există, însă, şi o albire prin geluri, pe care o realizează pacientul acasă. Gelurile respective sunt date de către medic, în funcţie de sensibilitatea pacientului (există mai multe concentraţii: 10-16-35%). Acestea se aplică în gutiere (conformatoare de plastic realizate în laborator pentru fiecare pacient). Cu ajutorul acestor gutiere gelul stă în contact strâns cu smalţul şi nici nu irită gingia, pentru că excesul se îndepărtează foarte uşor. Perioada de aplicare este de 5 zile pentru fiecare arcadă, de la o oră şi jumătate până la 6 ore, în funcţie de concentraţie. Benzile pentru dinţi sunt foarte subţiri şi adesea invizibile, fiind acoperite cu un strat de gel pe bază de peroxid. Ele se aplică, în general, de câte două ori pe zi (timp de 30 de minute), pe o perioadă de 14 zile.

Trebuie să spunem că persoanele care se aşteaptă ca după acest tratament dinţii lor să fie de un alb "orbitor" ar putea fi dezamăgite de rezultate. Fumătorii trebuie avertizaţi în mod special, deoarece, în cazul lor, albirea va fi limitată, mai ales dacă nu se opresc din fumat pe parcursul tratamentului de albire sau dupa ce acesta este finalizat. Ca exemplu, un grad rezonabil de albire, care să dea totuşi impresia de natural, este puţin mai deschis la culoare decât albul ochilor.