Cele patru etape ale tratamentului diareei acute

Tratamentul dietetic este eficient, indiferent de cauzele infecţioase sau neinfecţioase ale diareei acute şi cuprinde patru etape.

Etapa I constă în repausul digestiv care se realizează prin administrarea unei diete hidrice. Prin dieta hidrică sunt înlocuite pierderile de apă şi electroliţi, produse până în momentul instituirii tratamentului, la care se adaugă raţia de întreţinere.

În cazul deshidratărilor uşoare, când pierderile nu depăşesc 5% din greutatea corporală, ele se pot înlocui în toate cazurile pe cale orală în primele patru ore de la începerea hidratării.

În cazul deshidratărilor medii, când pierderile sunt de 8% din greutatea corporală, rehidratarea se face tot pe cale orală şi tot în primele patru ore. În deshidratările severe, când pierderile sunt egale sau depăşesc 10% din greutatea corporală, înlocuirea se face pe cale parenterală.

În general, în formele uşoare şi medii de deshidratare, administrarea pe cale orală a unei cantităţi de 180-200 ml/kg corp/24 de ore, repartizată în 6-10 mese/zi, asigură atât corecţia pierderilor, cât şi raţia de întreţinere.

Raţia hidrică poate fi reprezentată de diferite amestecuri: gesol, smecta şi, uneori, în caz de necesitate, se recurge la administrarea de apă fiartă şi răcită sau de ceai îndulcit cu glucoză.

Indiferent de soluţia folosită, cantitatea de lichide administrată va fi mai mică şi intervalul dintre prize mai scurt. În intoleranţa gastrică importantă, lichidele pot fi administrate cu picurătorul sau se va da câte o linguriţă la fiecare cinci minute. Nu rareori sunt cazurile când se impune înlocuirea dietei hidrice cu o perfuzie endovenoasă, timp de 24 de ore, realizându-se un răspuns digestiv absolut. Durata dietei hidrice este de 12-24 de ore.

Etapa a II-a sau dieta de tranziţie

În această etapă sunt folosite vegetalele antidiareice bogate în pectine şi celuloză, ca supa de morcovi 30-50%, mucilagiul de orez 3-5%, mărul ras şi bananele (după vârsta de 6 luni). Pectinele se umflă în mediul lichid, realizează o masă compactă, prin a cărei mobilizare intestinul este curăţat de resturile nedigerate.

Cantitatea de aliment de tranziţie este de 150-180 ml/ kg/zi, repartizată în 5-7 porţii. Durata alimentaţiei de tranziţie este de 24 de ore.

Realimentarea (etapa a III-a)

Constă în reintroducerea progresivă a alimentelor corespunzătoare vârstei. Principiul progresivităţii constă în reintroducerea de 10-20-30 ml aliment/masă, fără a depăşi 120-150 ml/zi.

Durata realimentării în formele grave de boală este de 5-7 zile, în formele medii de 8-10 zile, iar în formele grave de 12-21 de zile.

Sugarul entrofic şi cel cu malnutriţie de gradul I, care prezintă o formă gravă de boală, vor fi realimentaţi cu preparatul de lapte pe care l-au primit anterior îmbolnăvirii, respectiv laptele matern sau laptele praf, în concentraţia corespunzătoare vârstei. Sugarii cu malnutriţie, formă medie şi gravă, precum şi cei cu diaree, formă medie şi severă, vor fi realimentaţi cu preparate lactate dietetice la recomandarea medicului.

Etapa a IV-a

Constă în revenirea progresivă la alimentaţia completă, corespunzătoare vârstei, prin înlocuirea progresivă a preparatului dietetic cu alimentele folosite uzual în alimentaţie. Cantitatea de aliment folosit va fi de 20-40 g/masă/zi.

În introducerea progresivă a preparatului dietetic se va ţine seama de starea generală a copilului, de aspectul scaunului, de curba ponderală şi de vârstă.

Tratamentul dietetic reprezintă un obiectiv major în tratamentul diareei acute la sugari şi copilul mic, indiferent de etiologie, de aceea el va trebui condus cu competenţă şi individualizat fiecărui bolnav în parte.

Tratamentul medicamentos va fi iniţiat de medic, care va proceda astfel:

- în diareea acută de cauză neprecizată, în forma uşoară a bolii, se vor administra preparate cu acţiunea antiseptică intestinală;

- în formele medii şi grave de boală, când etiologia infecţioasă nu a fost dovedită prin cultură, dar unele date clinice, ca febra neexplicată, diaree cu scaune mucoase sau mucosanghinolente, se recomandă terapie antiinfecţioasă „neţintită“;

- în diareea acută de etiologie cunoscută, tratamentul antiinfecţios va fi adaptat germenului cauzal.

Tratamentul patogenic are următoarele obiective şi va fi recomandat de medic:

- diminuarea secreţiei intestinale de apă şi electroliţi;

- diminuarea motilităţii intestinale crescute;

- absorbţia toxinelor sau a agenţilor patogeni existenţi în tractul intestinal;

- modificarea mediului intern intestinal, urmărind împiedicarea multiplicării germenilor în intestin.

Tratamentul symptomatic

Urmăreşte combaterea febrei, a meteorismului abdominal, a stării de agitaţie, prevenirea şi tratarea eritemelor, combaterea hipotermiei şi hipovitaminozelor.

Tratamentul profilactic

Urmăreşte asigurarea unui regim alimentar adecvat vârstei şi capacităţii digestive a sugarului, igienă individuală şi de mediu corectă, prevenirea infecţiilor enterale şi parenterale. Se va promova alimentaţia naturală în primele 6 luni de viaţă, iar pentru sugari - alimentaţii mixte sau artificiale, folosindu-se preparatele industriale de lapte .

Prevenirea infecţiilor enterale şi parenterale se realizează prin izolarea copiilor de cei bolnavi, respectarea măsurilor obişnuite de dezinfecţie şi sterilizare a biberoanelor, de dezinfecţie a încăperilor, cât şi printr-un control epidemiologic periodic al personalului de îngrijire.