Ciocolata: aliment sau drog?

După cum se ştie, ciocolata este un produs alimentar obţinut dintr-un amestec de cacao, unt de cacao, zahăr şi, uneori, arome şi lapte. Originar de pe continentul american, arborele de cacao (Theobroma cacao) a ajuns în atenţia europenilor după 1519, când conchistadorul Hernando Cortez a fost servit de către Montezuma, conducătorul aztecilor, cu o băutură preparată din seminţe de cacao, numită „chocolatl“. Băutura era destul de amară pentru gustul spaniolilor, încât aceştia i-au adăugat trestie de zahăr, vanilie şi scorţişoară. În curând, acest preparat exotic a cucerit aristocraţia spaniolă, reţeta preparării sale fiind păstrată secretă, timp de un secol. Ulterior, băutura s-a răspândit în regatul Franţei şi în Imperiul Britanic. Abia în secolul al XIX-lea, mai precis în 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidificare a ciocolatei, iar, doi ani mai târziu, un suedez a adăugat, la reţeta originală, şi lapte.

Deşi are o concentraţie mică de cafeină, efectul psihostimulant al acestei băuturi se datorează prezenţei unei substanţe înrudite, numită teobromină. Teobromina acţionează şi asupra inimii, mărindu-i forţa de contracţie. Ciocolata mai conţine şi feniletilamină, o substanţă capabilă să determine o stare pasională şi să explice efectul pozitiv în combaterea deprimării nervoase. De fapt, feniletilamina este considerată substanţa care creşte în momentul când o persoană se îndrăgosteşte. Din această cauză, ciocolata a fost considerată, multă vreme, un afrodisiac.

Dependenţa de ciocolată, o toxicomanie moderată

Pe lângă acestea, efectul antidepresiv se datorează şi salsolinolului, care are efecte de stimulare a unor substanţe din creier, având unele proprietăţi asemănătoare morfinei. Cercetări din deceniul trecut au mai pus în evidenţă prezenţa, în ciocolată, a anandamidei, substanţă asemănătoare, ca efecte, cu principiile active prezente în canabis. În felul acesta, ne explicăm mai bine stimularea simţurilor şi euforia indusă de consumul exagerat de ciocolată. Nu este de mirare, deci, că se înregistrează, la unele per-soane, o dependenţă asemănătoare celei observate la utilizatorii de canabis. Dependenţa de ciocolată pare să atragă mai ales femeile, care consumă mari cantităţi. Se poate vorbi chiar de ciocolatomanie, la persoanele care consumă zilnic între 100-500 de grame de ciocolată, şi chiar mai mult. De obicei, acest tip de consumatori sunt indivizi cu grad de activitate fizică şi psihică ridicat, cum se observă la sportivi, dansatori sau la unii intelectuali, care se culcă târziu, citesc mult, fumează, dar care nu au nici insomnii, nici anxietate, nici agitaţie psihomotorie şi nici măcar creştere în greutate. Dacă, însă, se întrerupe brusc administrarea de ciocolată, se declanşează, imediat, o reacţie anxioasă.

Din cele relatate, se pare că sunt suficiente date conform cărora ciocolatomania este, de fapt, o toxicomanie moderată. Considerată, iniţial, o băutură magică, un cadou al zeilor către oameni, ciocolata are un loc binemeritat în paleta dulciurilor preferate şi merită reamintit modul în care, prin anii ’70, exaltatul pictor Salvador Dali striga, pe ecranele televizoarelor: „sunt nebun după ciocolată!“.