Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Coacăzul roşu
Coacăzul roşu (Ribes rubrum) este un arbust cu tufe asemănătoare celor ale coacăzului negru, deosebindu-se prin culoarea fructelor, mai frecvent roşie şi mai rar albă, roz sau gălbuie. Conţinutul chimic este aproape identic cu cel al fructelor coacăzului negru, doar cu o aciditate ceva mai ridicată prin prezenţa acizilor organici citric, tartric şi malic.
Forme de utilizare Fructele de coacăz roşu, ca şi cele de coacăz negru, se folosesc în stare proaspătă, congelată sau prelucrate sub diferite forme ca: suc, sirop, compot, marmeladă, gem, jeleu, vin, lichior etc. Fructele proaspete se consumă cu puţin zahăr sau miere de albine, într-o cură de dezintoxicare (o zi pe săptămână, luând câte 1 kg fructe), fără a consuma altceva în ziua respectivă. Această cură previne accidentele vasculare, hipertensiunea arterială, măreşte acuitatea vizuală, combate obezitatea şi favorizează longevitatea. Consumate înainte de mese, fructele proaspete au efecte tonic-aperitive, iar după mese au acţiuni stomahice. Fructele se pot consuma în cantitate zilnică de 125 de grame, cu adaus de iaurt sau lapte acru (200 ml), şi se îndulcesc cu miere sau zahăr. Se presară fulgi de cereale sau pesmet cu biscuiţi. Uneori, este recomandată aromatizarea cu scorţişoară, vanilie şi coajă de lămâie. Consumul fructelor este de preferat dimineaţa, pe stomacul gol, cu adaus în câteva reprize în cursul zilei. Există şi preferinţa de folosire a fructelor de coacăz în aromatizarea produselor lactate, la prepararea salatelor de fructe, a unor medicamente şi ceaiuri calmante pentru boli de inimă şi de stomac. Sucul natural de coacăze, pur sau diluat cu apă, se consumă în doză zilnică de 200-500 ml, în 3-4 fracţionări, având efecte benefice contra inflamaţiilor digestive şi în stările febrile. Sucul obţinut din 400 g fructe şi patru frunze mari se bea în trei reprize, pentru proprietăţile detoxifiante, diuretice şi antireumatismale şi antigutoase. În gargare făcute de mai multe ori pe zi, se recomandă pentru tratarea amigdalelor inflamate şi în durerile de gât. Crema de coacăze, obţinută prin macerarea timp de 4 luni a fructelor proaspete în straturi de zahăr, are efecte de stimulare a apetitului şi de uşurare a digestiei. Extractul din fructe zdrobite, cu adaus de zahăr şi benzoat de sodiu, se consumă în cure de patru săptămâni, cu doze zilnice de 3-4 linguri la adulţi şi 3-4 linguriţe la copii. Decoctul din fructe (o linguriţă fructe uscate la 250 ml apă rece) se fierbe în câteva clocote, se lasă să infuzeze 30 de minute, se strecoară prin presare şi se bea întreaga cantitate în cursul zilei, fracţionată în 3-4 reprize. Decoctul din frunze are bune efecte în reumatism Infuzia din frunze (10 grame la un litru apă clocotită) se consumă zilnic, dimineaţa şi seara, la culcare, contra afecţiunilor arteriale şi venoase, infecţiilor urinare, durerilor reumatice, colicilor nefritice, fibromului uterin cu menstre dureroase şi ca diuretic. Decoctul din frunze proaspete sau uscate (30 de grame de frunze la un litru de apă rece se fierb la foc mic până la primul clocot, se infuzează 10 minute şi se beau 3-4 ceşti pe zi) prezintă efecte remarcabile în tratamentul reumatismului şi al artrozei. Dacă se combină cu cataplasmele din frunze proaspete şi strivite, se aplică sub formă de pansament extern contra rănilor şi altor ulceraţii (abcese, furuncule). Uleiul din seminţe de coacăz are capacitatea de a acţiona în stimularea memoriei, având un conţinut ridicat în acid alfa-linolenic şi acid stearidonic, care sunt absolut necesari în dezvoltarea şi buna funcţionare a neuronilor.