Coada calului, un veritabil cicatrizant natural

Una dintre plantele foarte utilizate, mai ales în medicina naturistă, cu numeroase virtuți tămăduitoare este coada calului. Aceasta este cunoscută și sub denumirile populare ca barba ursului, barba sasului, brădișor, coada pisicii, peria ursului, iarbă de cositor.

Planta crește pe locuri umede, argiloase și mlăștinoase, fânețe, marginea râurilor, tabuzuri, lunci nisipoase și umede, râpe, livezi, terasamente de căi ferate, de la câmpie până în regiunea montană.

În tratamentele naturiste sunt utilizate tulpini sterile, lipsite de flori și de rădăcini. Recoltarea se face în lunile iulie-septembrie, pe vreme frumoasă, după ce s-a ridicat roua. Se taie la 5-6 cm de la sol, după care se usucă, rapid, la umbră, în încăperi aerisite sau artificial, la 40°C, cu întoarcere zilnică, evitând brunificarea. Produsul uscat este verde-deschis, fără miros și cu gust dulceag.

Proprietăți terapeutice

Coada calului are proprietăţi diuretice (în reumatism și gută) și dezinfectante ale căilor urinare; hipoacidifiante gastrice; expectorante, bronhodilatatoare (datorită saponinelor); cicatrizante, epitelizante, antiinflamatoare, rezolutive, antiseptice, antimicrobiene.

De asemenea, acţionează ca remineralizant osos (datorită acidului salicilic și sărurilor minerale) şi are proprietăţi hemostatice.

Acțiuni specifice

Preparatele care au la bază coada calului combat bolile grave ale rinichilor și vezicii urinare, litiaza renală, cu eliminarea nisipului și calculilor, retenția apei în pericard, combate nefritele, prostatita și adenomul de pro­stată.

Acționează favorabil în bolile de inimă, insuficiență cardiacă cu edeme, angină pectorală, activează circulația sângelui, ateroscleroza, arterite.

Planta este pansament gastric și intestinal în gastritele hiperacide, ulcere gastrice și intervine în absorbția fermentațiilor anormale.

Combate bolile reumatismale, artroza, guta, afecțiunile articulare cronice cu refacerea cartilajelor, tendinita, osteoporoza.

Dă suplețe tendoanelor și pereților vasculari, cu efecte benefice pentru sportivi (tenismeni, alergători, cicliști).

Combate tuberculoza pulmonară, bronșite, ușurează expec­torația și calmează tusea (datorită saponinelor).

De asemenea, prezintă efecte de apărare a persoanelor în vârstă contra tendinței de epuizare lentă, convalescență, anemie generală și postoperatorie, cu simptome de îmbătrânire precoce, depresii, irascibilitate (datorită acțiunilor remineralizante); previne caria dentară, fragilitatea unghiilor, fracturile oaselor, prin creșterea rezistenței țesuturilor conjunctive.

Contribuie la vindecarea unor boli de piele (răni vechi, eczeme, plăgi, pecingine, negi, panarițiu, degerături, erupții cutanate însoțite de urticarie, stomatite, afte, fisuri anale, hemoroizi, reduce transpirația picioarelor).

Forme de utilizare în uz ­intern:

- infuzie dintr-o linguriță cu vârf la 250 ml de apă clocotită; se infuzează două minute, se strecoară și se beau două-trei cești pe zi, între mese, prin înghițituri rare, de către persoane în vârstă, cu dureri reumatice, artritice și nevralgice;

- decoct dintr-o linguriță de herba uscată și mărunțită, la 250 ml de apă rece; se fierbe 15 minute, se infuzează 10 minute, se strecoară, se îndulcește și se bea fracționat în trei reprize, între mesele principale, ca remediu contra tuberculozei pulmonare și bronșitei. Cura durează patru-șase zile, după care se lasă o pauză de 8-10 zile;

- pulbere din herba uscată, din care se ia câte un vârf de cuțit, de trei ori pe zi, înainte de mese, cu rol mineralizant în tuberculoza pulmonară, carii dentare și unghii fragile.

Rețete pentru uz extern:

- decoct din 100 g de herba uscată la un litru de apă rece; se fierbe 10 minute, se strecoară și se fac băi pentru picioare urât mirositoare și cu transpirație excesivă sau se aplică sub formă de comprese fierbinți, în contuzii, răni, panarițiu, ulcerații, herpes, eczeme zemuinde. Pentru mă­treață, se spală părul zilnic cu decoct din coada calului, după care se masează pielea cu ulei de măs­line. Sub formă de gargară se folosește în caz de amigdalită, stomatită, gingivită, afte, eroziuni bucale și hemoragii nazale severe;

- decoct concentrat din 500-1.000 g de plantă proaspătă la un litru de apă rece; se fierbe 30 minute și se folosește ca hemostatic și antiseptic sub formă de comprese în sângerări, hemoroizi, prurit, panarițiu, ulcere varicoase, plăgi;

- tinctură din 10 g de herba proaspătă în 75 ml de alcool de 40°; se macerează la soare sau în loc cald, timp de 14 zile, se agită zilnic, se strecoară și se frecțio­nează picioarele cu miros neplăcut și transpirație excesivă;

- suc din planta verde se aplică pe ulcere varicoase, eczeme, ulcerații, răni zemuinde, pentru a grăbi vindecarea;

- pulbere din herba uscată, măcinată și cernută, aplicată pe leziuni grave și ulcere varicoase, având rol cicatrizant și epitelizant;

- cataplasme fierbinți și băi de șezut făcute seara, înainte de culcare, timp de 15-20 minute, având efecte antiseptice, astringente, în caz de dureri postoperatorii ortopedice, discopatii, rigiditatea coloanei vertebrale, depresii, irascibilitate. Baia se prepară din 100 g de herba proaspătă într-un litru de apă rece; se lasă să macereze peste noapte, se încălzește până la fierbere și se adaugă în apa de baie, unde se stă 20 minute scufundat cu regiunea rinichilor în apă. După baie nu se șterge corpul, ci se înfășoară într-un halat și se stă în pat timp de o oră, pentru transpirație.

(Prof. univ. dr. Constantin Milică - din volumul „Izvoare de sănătate din flora medicinală”)