Coada șoricelului, planta panaceu

Coada șoricelului este una dintre puținele plante medicinale care s-au bucurat de atenția populațiilor din toată Europa, fiind folosită încă din Antichitate. În cărțile vechi stă scris că planta era considerată ca un adevărat dar de la Dumnezeu, o „plantă care vindecă totul”. Reputația de vindecătoare universală explică marea diversitate a denumirilor populare date de locuitorii satelor din toate regiunile țării: alunele, brădățel, sorocină, dragavei, milfoi, prionel, iarba oilor, iarba strănutătoare, coada hârtului, ciureșică, crevalnic, crestățea, garvă, rotățele albe.

Denumirea științifică aleasă de botanistul suedez Carl Linné este Achillea millefolium din familia Compositae (Asteraceae).

În România se găsește în toate regiunile, de la câmpie până în zona subalpină. Crește frecvent pe pajiști și pășuni, poieni, livezi, marginea pădurilor, drumurilor, a cărărilor și a căilor ferate, în locuri cultivate sau necultivate, însorite sau umbrite, umede și turboase.

Este o plantă perenă, plăcut mirositoare, înaltă de 30-70 cm, cu tulpini erecte și frunze înguste, lungi de 8-20 cm, mărunt sectate, asemenea unui pieptene. Florile sunt mici, albe sau roze, grupate în inflorescențe, situate în vârful tulpinilor.

În scopuri terapeutice se recoltează inflorescențele sau toată partea aeriană. Momentul optim al recoltării este înainte de înflorirea completă, în lunile iunie-septembrie. Se preferă zilele însorite, între orele 10:00-14:00, când se acumulează cea mai mare cantitate de ulei eteric în flori și frunze. Inflorescențele se taie sub locul de ramificare, la aprox. 20 cm de la vârf, evitând părțile lemnoase ale tulpinilor.

Uscarea se face în straturi subțiri, în încăperi aerisite sau poduri acoperite cu tablă, ferite de razele directe ale soarelui și se păstrează în pungi de hârtie sau în saci de pânză, ținuți la loc uscat, pentru a se evita brunificarea.

Din 4 kg plante proaspete se obține 1 kg produs uscat, cu miros aromatic și gust amar-astringent, ușor sărat.

Analiza conținutului biochimic arată că puține plante din flora spontană au o atât de mare bogăție în componente organice și minerale.

Cel mai prețios este uleiul eteric, aflat în cantitate de 0,5-0,8% în inflorescențe. Este un lichid de culoare albastră-închis, cu miros aromat, camforat.
Cercetările clinice și de laborator au dovedit că există o strânsă legătură între componentele biochimice ale plantelor și acțiunile lor terapeutice.
-  uleiul eteric bogat în azulene are efecte antibacteriene, antimicotice, antiinflamatoare și epitelizante în eczeme, plăgi și alte afecţiuni dermatice;
- chamazulenele asigură acțiunile antiinflamatoare și regenerative asupra țesuturilor lezate;
- cineolul are proprietăți expectorante și antiseptice;
- lactonele sesquiterpenice (achileine) au acțiuni coleretice biliare, tonic-amare, hemostatice cu reducerea timpului de coagulare a sângelui, măresc secreția bilei, stimulează pofta de mâncare și explică efectele antiinflamatoare;
- flavonele asigură proprie­tățile spasmolitice la nivel digestiv și uterin;
- glucidele solubile au acțiune energizantă și stimulează producerea de serotonină - hormonul care dă starea de bine;
- vitaminele stimulează pofta de mâncare la persoanele care suferă de anorexie;
- sărurile minerale au rol remineralizant la persoanele anemice și cu afecțiuni musculare și osoase.

Proprietățile terapeutice

La nivelul aparatului digestiv au fost stabilite o multitudine de efecte: gastrice, hepatice, decongestive hepatic, antiseptice biliar, coleretice biliar, antispastice biliar, stomahice, astringente, spasmolitice, anticolitice, antibiotice, laxative, antihemoragice, antihelmintice, vermifuge.
Asupra aparatului respirator preparatele din coada șoricelului au proprietăți antitusive, antiastmatice, bronșice, antispastice, bronhodilatatoare, antiinflamatoare, expectorante și decongestive.
În bolile cardiovasculare acțio­nează ca hipotensiv, vasoconstrictor și depurativ al sângelui.
Prin consumul produselor din coada șoricelului se realizează efecte tonic-amare, aperitive, imuno­stimulatoare, vitaminizante și mineralizante.
La nivel dermatic se exercită proprietăți antiinflamatoare, ­dezinfectante, antiseptice, antibacteriene, cicatrizante, epitelizante, analgezice, vulnerare, calmante, antihemoroidale și protectoare contra radiațiilor.
Toate aceste proprietăți terapeutice justifică interesul deosebit al celor suferinzi care apelează, foarte frecvent, la preparate naturiste din Achillea.

Moduri de utilizare

În tratamente interne:
- infuzie din două linguri herba uscată la 500 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5 minute și se beau două ceaiuri călduțe ­înainte de mese, având efecte în tratarea gastritelor hiperacide, ulcere gastrice și duodenale, hepatite, dischinezie biliară, enterocolite, balonări abdominale, greață, lipsa poftei de mâncare, astm bronșic, congestie cerebrală, amețeli, migrene la schimbarea vremii, cefalee, dureri acute de ochi cu lăcrimare, sângerări din nas, tulburări de circulație a sângelui, varice. Se consumă câte trei căni pe zi , în amestec cu frunze de urzică, pentru cardiopatie ischemică, afecțiuni renale, hemoroizi, hematemeză, melenă și reumatism.

În cura de primăvară ajută la curățirea sângelui, la ameliorarea unor afecțiuni respiratorii (tuse, bronșită) și în unele stări nervoase (cu adaos de mușețel și roiniță).

Având un principiu amar (achileina), infuzia are proprietăți tonice și stimulatorii asupra poftei de mâncare;
- infuzia din flori de coada șoricelului, băută dimineața și seara, concomitent cu mestecarea rădăcinilor de obligeană, are efect în combaterea cancerului pulmonar;
- infuzia concentrată din 10 g herba uscată la 100 ml apă concentrată, se bea dimineața, înainte de masă, pentru combaterea viermilor intestinali la copii;
- decoct din două linguri flori uscate la 500 ml apă rece, se fierbe 5 minute și se bea fracționat în caz de ulcer gastric, colici abdominale, diaree și hemoragii interne;
- tinctură preparată din 10-20 g flori proaspete, macerate 14 zile în 100 ml alcool 400. Se iau câte 20-30 picături diluate în 100 ml apă, de 3-4 ori pe zi, înainte de mesele principale, cu acțiune în disfuncții digestive, balonări, crampe stomacale, inflamații ale tractului gastro-intestinal, lipsa poftei de mâncare și pentru eliminarea viermilor intestinali. (Prof. univ. dr. Constantin Milică - Din lucrarea „Izvoare de sănătate din flora medicinală”)