Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Complicaţii şi diagnostic în osteoporoză

Complicaţii şi diagnostic în osteoporoză

Un articol de: Cristina Spiroiu - 16 Iulie 2008

▲ Fractura de şold este cea mai serioasă complicaţie a osteoporozei şi reprezintă o cauză majoră de deces la persoanele vârstnice ▲ Incidenţa acestei fracturi începe să crească după 65 de ani, la femei, şi 5-10 ani mai târziu, la bărbaţi ▲ În afara vârstei, riscul este crescut de către factori care favorizează căderile la pacientul osteoporotic ▲

Fractura de şold se tratează, de obicei, chirurgical, dar mortalitatea perioperatorie este de până la 20%. Mulţi dintre cei care au avut o fractură de şold nu-şi pot relua activitatea anterioară bolii şi devin incapabili de a-şi purta singuri de grijă, dependenţi de familie, uneori imobilizaţi la pat cea mai mare parte din timp, ceea ce favorizează complicaţiile medicale serioase şi creşte riscul de moarte în primul an după fractură.

Deoarece osteoporoza în sine este asimptomatică până la apariţia fracturilor, aceasta trebuie diagnosticată prin investigaţii medicale. Depistarea precoce a osteopeniei (o formă mai uşoară de pierdere de masă osoasă) sau osteoporozei permite tratamentul adecvat cu prevenirea progresiei bolii şi a fracturilor. Cea mai accesibilă metodă de depistare a indivizilor cu risc de fractură este densiometria osoasă cu ultrasunete, care este ieftină, inofensivă, uşor de efectuat, dar nu foarte precisă (nu permite, de exemplu, urmărirea rezultatelor tratamentului antiosteoporotic). Această investigaţie ar trebui efectuată tuturor femeilor în postmenopauză.

Densiometria osoasă cu raze X, cea mai eficientă metodă de diagnostic

Metoda de diagnostic este densiometria osoasă cu raze X (DXA). Aceasta permite măsurarea precisă a densităţii minerale a osului, permiţând evaluarea evoluţiei în timp, cu sau fără tratament. Este o metodă mai laborioasă şi mai puţin accesibilă (aparatele se află, de obicei, în marile oraşe); implică iradiere, dar doza este foarte mică (de sute de ori mai mică decât cea la care este expus pacientul în cursul unei radiografii de coloană). Ar trebui să facă DXA toţi cei depistaţi ca fiind la risc şi toţi cei care au avut o fractură de fragilitate.

Medicamentele antiosteoporotice sunt variate, unele reducând pierderea de substanţă osoasă cu favorizarea procesului normal de reparare a osului, altele crescând producţia de os nou; necesită administrare îndelungată (mai mulţi ani, de obicei) şi au indicaţii şi contraindicaţii diferite în funcţie de clasă, de aceea trebuie prescrise de către specialist. În afara tratamentului antiosteoporotic, este necesar aportul adecvat de calciu şi vitamina D (1.200 mg calciu şi 400-800 UI vitamina D/zi), asigurat prin suplimente nutritive.

Măsuri de prevenire a bolii

Boala poate fi prevenită prin aport normal de calciu şi vitamina D, încă din adolescenţă, evitarea fumatului, a consumului de alcool şi cafea, promovarea activităţii fizice - care este cel mai important stimul pentru formarea osoasă. La pacienţii cu osteoporoză, măsurile de prevenire a căderilor sunt eficiente în evitarea fracturilor: eliminarea pieselor de mobilier, cablurilor şi covoarelor de care se pot împiedica în cursul deplasărilor prin casă, evitarea locurilor alunecoase (pardoseli umede sau lustruite, covoare pe pardoseli lucioase), purtarea de încălţăminte adecvată, evitarea deplasărilor pe vreme nefavorabilă (zăpadă, polei), încurajarea activităţii fizice, care favorizează echilibrul, viteza de reacţie şi menţinerea forţei musculare.