Atunci când metodele de investigație devin insuficiente pentru o diagnosticare corectă, intervine biopsia, cea mai eficientă investigație prin care medicul poate să confirme sau să excludă existența unor
Complicaţiile sinuzitelor
Sinuzitele etmoidale sunt afecţiuni foarte frecvente la copii. Dată fiind incidenţa crescută a sinuzitelor, vom expune, pe scurt, în continuare, posibilele complicaţii ce pot apărea după un episod infecţios localizat la nivelul mucoasei sinusurilor.
Lipsa unui tratament corect şi precoce instituit şi existenţa unor factori locali favorizează cronicizarea infecţiei. Sunt posibile, astfel, extrem de multe complicaţii: - Rinite vestibulare cauzate de iritaţia prin secreţii nazale; - Complicaţii de vecinătate, apărute fie prin diseminarea pe cale sangvină a infecţiei, fie prin iritaţie cronică: rino-faringo-traheite descendente, amigdalite cronice, conjunctivite; - Complicaţii orbito-oculare: - extinderea procesului infecţios la nivelul pleoapei superioare, în cazul sinuzitelor frontale acute şi la nivelul pleoapei inferioare, în cazul sinuzitelor etmoido-maxilare (este frecventă la copii); - edemul roşu al pleoapelor, însoţit de chemozis seros, dar fără afectarea globului ocular, fiind cauzată de extinderea infecţiei la nivelul ţesutului celular orbitar; - în absenţa unui tratament corect, procesul poate evolua spre supuraţie, cu semne toxico-septice generale: febră înaltă, creşterea pulsului, stare generală foarte degradată, paloare. Se poate, astfel, forma flegmonul orbitar, complicaţie foarte gravă, ce determină proeminenţa ochiului în afară, tulburări de vedere, imobilitate pupilară. Există posibilitatea difuzării infecţiei spre sinusul cavernos (o structură vasculară din creier) cu apariţia unor trombi septici la acest nivel, fapt ce reprezintă o urgenţă maximă medico-chirurgicală ce presupune, în afara unui tratament agresiv cu antibiotice puternice, şi tratament chirurgical; - afectarea nervului optic şi a nervilor oculomotori, fie prin compresia exercitată de procesul infecţios asupra acestora, fie prin nevrita toxică sau infecţioasă; - Osteomielita oaselor plate ale craniului şi maxilarului, ce apare mai frecvent după sinuzitele traumatice (un traumatism ce interesează şi pereţii osoşi sinusali), sinuzitele odontogene (de cauză dentară) sau după sinuzitele cu germeni virulenţi la copii; - Complicaţii endocraniene: meningita şi meningoencefalita purulentă, abcesul cerebral. Tratamentul vizează abordul chirurgical al sinusului afectat, sub masivă antibioterapie. - Complicaţii venoase, cazuri în care simptomatologia este gravă, similară unei septicemii.