Consecinţele bolilor cronice asupra vieţii de familie

Apariţia unei boli cronice implică modificări importante ale vieţii, iar adaptarea la aceste modificări depinde de modul în care percepem esenţa şi sensul bolii, dar şi de modul în care reacţionăm, de atitudinea şi de comportamentul nostru, al celor din familie şi al celor din jur.

Modul în care percepem şi reacţionăm în faţa unei boli cronice este rezultatul personalităţii şi structurii noastre psiho-emotionale, dar şi rezultatul pregătirii noastre profesionale.

Prin definiţie, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), o boală cronică este caracterizată prin existenţa unor modificări patologice ireversibile, permanente, însoţite uneori de prezenţa unei disfuncţionalităţi (a unui handicap) şi care necesită o perioadă îndelungată pentru control şi îngrijire.

În majoritatea cazurilor, o boală cronică este incurabilă, dar este important să ţinem cont de faptul că boala poate fi controlabilă. O boală cronică poate avea o evoluţie progresivă sau ciclică, cu episoade de acutizare sau cu apariţia de complicaţii care modifică prognosticul.

O boală cronică afectează nu numai viaţa persoanei respective, dar şi pe a celor din jur. O boală cronică presupune apariţia şi adaptarea la modificări fizice (de exemplu, în cazul sechelelor după accidente vasculare), psihologice, sociale şi ale mediului ambiant. O boală cronică afectează viaţa socială prin necesitatea regândirii planurilor pentru viitor, prin starea de teamă faţă de cum va evolua boala, prin apariţia unei stări de tristeţe şi scăderea interesului faţă de ceea ce se întâmplă în jur, prin modificarea relaţiilor cu prietenii şi, nu în ultimul rând, prin dificultăţile financiare. Toate aceste aspecte influenţează foarte mult adaptarea la noile modificări ale vieţii. Prezenţa unei boli cronice limitează mult participarea la diferite activităţi sociale. Membrii familiilor în care există o persoană cu o boală cronică acordă o mare parte din timp şi din energie îngrijirii celui bolnav. Cu toate că în majoritatea familiilor, boala cronică a unuia dintre membri este percepută negativ şi contribuie la răcirea relaţiilor sufleteşti, există familii în care boala cronică face ca membrii acesteia să fie mai apropiaţi, mai uniţi, pentru a face faţă dificultăţilor.

Un studiu recent privind impactul apariţiei unei boli cardiace asupra vieţii de familie a pus în evidenţă mai multe tipuri de modificări. Astfel, unii membri ai familiei au un comportament hiperprotector faţă de persoana care a suferit, de exemplu, un infarct miocardic. Îngrijorarea exagerată permanentă faţă de ceea ce se poate întâmpla, caracteristică atitudinii hiperprotectoare, poate fi sursă de ceartă între membrii familiei, din cauză că fiecare are alt mod de percepţie asupra activităţilor permise şi a celor nepermise sau alte idei asupra modificărilor stilului de viaţă.

În alte familii, apare o lipsă de comunicare în a împărtăşi emoţiile şi sentimentele legate de evenimentul respectiv. Această lipsă de comunicare este cauzată de faptul că membrii familiei nu ştiu cum să abordeze problemele legate de apariţia bolii sau de apropierea morţii. Pe de altă parte, membrii familiei încearcă să-şi ascundă teama, frica şi alte sentimente, în speranţa că astfel îl vor încuraja pe cel bolnav. Lipsa de comunicare poate determina o răcire a relaţiilor între membrii familiei.

* dr. Cristina Mihaela Ghiciuc este medic specialist medicină de familie şi lector la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" din Iaşi, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români)