Controlul greutăţii şi prevenirea diabetului zaharat

Principalul factor de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat de tip II îl constituie supraponderea și obezitatea. O femeie cu vârsta cuprinsă între 35 și 55 de ani având un indice de masă corporală mai mare de 30, cu alte cuvinte, suferind de obezitate, are un risc de 40 de ori mai mare de a face diabet decât o femeie de aceeași vârstă, dar cu un IMC egal cu 22 (IMC se calculează după formula matematică: greutatea (kg)/ înălțimea 2 (m).

În prezent se estimează că populația adultă afectată de diabet zaharat II, la nivel mondial, însu­mează aproximativ 500 de milioa­ne. Diabetul zaharat II este asociat cu un risc mai mare de complicații vasculare severe, precum infarct miocardic, accident vascular și boa­lă arterială perife­rică, dar și de cancer - în special colorectal, pancreatic, hepatic, endometrial și pulmonar -, și demență.

Rezultatele unui proiect de cercetare întins pe durata a 32 de ani, publicate în anul 2021, indică o conexiune clară între diabetul zaharat II și riscul crescut de demen­ță, în special în situațiile în care diabetul se instalează în jurul vârstei de 50 de ani. Cu cât boala de­butează mai devreme, cu atât crește riscul de demență. De ase­me­nea, persoanele bolnave de diabet care nu urmează tratamentul corespunzător prezintă un risc cu până la 33% mai mare de a dezvolta cancer pulmonar. Faptul că medicația hipoglicemiantă poate reduce semnificativ acest risc este o dovadă în plus că hiperglicemia necontrolată contribuie la dez­vol­tarea cancerului. Aceasta consti­tu­ie o problemă mai ales pentru per­­soanele nediagnosticate, dar pre­diabetice, având o valoare a hemoglobinei glicate cuprinsă între 6 și 6,5%. În aceste situații, hiperglicemia cronică rămâne netra­ta­tă, contribuind la crearea unui mediu propice dezvoltării cancerului pulmonar.

Pe lângă obezitate se numără și alți factori declanşatori ai diabetului zaharat II, între care se află expunerea pe timpul nopții la lumină artificială și unii aditivi alimentari. Lumina artificială pe timp de noap­te este un perturbator important al ritmului circadian, adică al ciclului veghe-somn, activitățile specifice acestor stări fiind reglate la nivel metabolic și hormonal. Astfel, organismul este „programat” ca pe timpul zilei să extragă energia din alimente, iar noaptea să o depo­ziteze pe cea neconsumată, urmând ca aceste rezerve să fie folosite în perioadele de nemâncare (ajunare). Acest echilibru molecular enzimatic și hormonal este ușor perturbat de lumina artificială, care ne permite să ne continuăm până târziu în noapte activitățile specifice perioadei de zi. Dezechilibrul survenit determină, însă, creș­terea greutății corporale, a gli­ce­­miei, a rezistenței la insulină și, în consecință, a riscului de diabet zaharat de tip II.

O altă cauză majoră a obezității vizează, desigur, alimentația așa cum este ea în lumea modernă în care trăim: lipsită de varietate, deși caracterizată de abundență, consti­tuită în mare parte din produse ultraprocesate. Prelucrarea la nivel industrial a produselor destinate consumului alimentar generează două probleme importante: încurajarea supraconsumului prin dere­glarea pe cale chimică a me­ca­nis­melor fiziologice de control a apetitului și utilizarea unei game largi de aditivi alimentari în scopul modificării aspectului, culorii, texturii, aromei, termenului de valabilitate. Nu toți aditivii prezintă efecte negative, însă cei cu rol de emulsifiere și stabilizare, care din punct de vedere chimic sunt niște detergenți, pot distruge integrita­tea unor bariere protectoare în țesuturile și organele noastre, inducând, în cele din urmă, infla­ma­ție.

Un aditiv alimentar utilizat pe scară largă este carrageenanul, un polizaharid extras din alge roșii, având proprietăți gelifiante și e­mul­sifiante. Prin urmare, este a­dăugat frecvent în produse precum înghețate, semipreparate din carne și altele. Un studiu publicat anul trecut arată că acest aditiv vatămă mucoasa intestinală, cau­zând infla­mație la acest nivel și scăderea toleranței la glucoză, devenind astfel un factor de risc pentru diabetul zaharat de tip 2. Mai mult, se pare că inflamația nu se limitează la regiunea intestinală, ci afectează și hipotalamusul, o regiune a creierului cu funcții multiple, între care și controlul apetitului și al metabolismului zahărului. Deși aditivii sunt substanțe adăugate în canti­tăți foarte mici în alimente, consumul crescut afectează în timp - cel puţin în cazul carrageenanului, în ultimii 50 de ani, a crescut de 5 ori, de la 45 la 250 mg/ zi.

Un alt aditiv ce poate contribui la creșterea nivelului unor hormoni implicați în dezvoltarea obezității și a diabetului este propionatul, un conservant adăugat pentru prevenirea dezvoltării mucegaiurilor în pâine, pizza, produse de patiserie, iaurturi aromatizate, sosuri, unele preparate cu brânză ș.a. Un alt efect al propionatului, însă, este acela de a induce creșterea producției de glucoză în ficat și eliberarea acesteia în sânge, chiar dacă nivelul glicemiei este unul normal. Astfel, propionatul este, ca și carrageenanul, un perturbator al metabolismului și, prin urmare, un factor de risc pentru diabet.