Copiii obezi au probleme psihice, circulatorii şi respiratorii

Majoritatea simptomelor obezităţii sunt nespecifice sau sunt legate de efectele secundare ale modificărilor corporale

Din punct de vedere fiziopatologic, trebuie făcute câteva precizări legate de aspectele clinice specifice: cele mai multe dintre simptome sunt de ordin psihologic; prin excesul caloric al dietei, procesele de creştere şi dezvoltare se produc aproape de limita superioară. În cazul obezităţii adolescentului, mai ales dacă evoluţia a fost îndelungată, cu debut la vârsta de sugar, se produce o creştere mai mare a taliei faţă de vârstă şi o maturaţie scheletică şi sexuală accentuată; multe dintre manifestările clinice au ca explicaţie handicapul mecanic reprezentat de creşterea în greutate. Copiii obezi se mişcă mai puţin decât cei slabi de aceeaşi vârstă. La toţi copiii obezi se observă un grad de dezadaptare circulatorie; supraîncărcarea cutiei toracice, depozitele abdominale de grăsime, împiedică activitatea normală a muşchiului diafragmei în timpul actului respirator. Din această cauză, în funcţie de gradul obezităţii, apar următoarele manifestări clinice: oboseală, dispnee în cursul eforturilor fizice moderate, ameţeli, cefalee. În caz de obezitate avansată, apare o complicaţie periculoasă şi anume narcoza cu CO2, care are ca manifestări somnolenţă, letargie, tulburări de ritm respirator şi semne de cord pulmonar cronic.

Un risc major de obezitate îl reprezintă manifestările de insuficienţă respiratorie prin hipoventilaţie, în caz de efort, anestezie, intervenţii chirurgicale, infecţii respiratorii.

Prin creşterea în greutate se supraîncarcă presiunea exercitată pe articulaţii, ceea ce duce la creşterea incidenţei unor afecţiuni ortopedice. Apar edeme ale membrelor inferioare şi dureri articulare, care dispar odată cu înlăturarea excesului ponderal.

Obezitatea infantilă favorizează instalarea diabetului zaharat la adult. Hiperlipemia şi hipercolesterolemia sunt responsabile de instalarea unor complicaţii severe: litiază biliară, ateroscleroză şi cardiopatie ischemică.

Pierderile calorice scăzute, cauzate de creşterea stratului de grăsime, conduc la transpiraţie abundentă şi intoleranţă la căldură.

Dezvoltarea psihică este afectată

Din punct de vedere clinic, datele antropometrice notează: greutate în exces faţă de talie, exces de greutate faţă de greutatea ideală vârstei; talie normală sau chiar crescută faţă de media vârstei de sugar, copil şi adolescent; grăsimea ţesutului adipos subcutanat este crescută faţă de valorile normale vârstei; maturaţia sexuală şi somatică (vârsta osoasă) sunt normale sau accelerate.

Aspectul somatic, în cele mai multe cazuri, susţine diagnosticul de obezitate. Se constată o depunere de grăsime generalizată, simetrică, mărirea de volum şi distensia abdomenului. La adolescenţi, depunerea de grăsime se notează în regiunea pectorală (la băieţi) şi pe fese şi coapse (la fetiţe).

La copilul şi adolescentul obez se constată o afectare a dezvoltării psihice. De cele mai multe ori se formează un cerc vicios.

Frustrarea şi izolarea crescânde pe care le resimte copilul şi adolescentul obez conduc la hiperfagie (bulimie), ca element de compensaţie pentru inferioritatea resimţită în cadrul familiei sau al colectivităţii de copii, contribuind la întreţinerea şi agravarea obezităţii.

Rezultatele şcolare sunt, uneori, mediocre.

La adolescenţi se observă tendinţa de comportament antisocial. Mulţi dintre copiii şi adolescenţii obezi manifestă un grad de imaturitate în relaţiile familiale şi sociale, hiperdependenţă maternă, sedantarism.

Excesul ponderal determină dezadaptare cardiocirculatorie, oboseală, respiraţie frecventă, edeme la nivelul membrelor inferioare, picior plat, dureri articulare.

Copilul şi adolescentul obez prezintă vertij, cefalee, astenie, tulburări menstruale, aspect uscat al tegumentelor, acne, meteorism, constipaţie, digestie dificilă.

Clasificarea obezităţii

În cazurile copilului şi adolescentului obez nu sunt necesare explorări intensive de rutină. Se poate evidenţia un deficit de fier, iar în cazurile în care există un istoric familial de hiperlipemie este necesară dozarea lipemiei, colesterolemiei şi electroforeza lipoproteinelor.

Clasificarea obezităţii: depăşirea cu 10-20% din greutatea ideală (greutate raportată la vârstă) este socotită suprapondere; depăşirea cu 20-30% se numeşte obezitate uşoară; depăşirea cu 30-50% se numeşte obezitate medie; depăşirea de peste 50% din greutatea ideală se numeşte obezitate severă.