Coriandrul, remediu în afecțiunile gastro‑intestinale

În fitoterapie și gastronomie sunt utilizate fructele de coriandru ajunse la maturitate completă, când au gust și miros aromat. Însă toate părțile plantei de coriandru sunt comestibile, dar cel mai adesea sunt folosite frunzele proaspete și fructele uscate.

Coriandrul este o specie erbacee, cultivată în România în Câmpia Bărăganului, Olteniei, Dobrogei și Covurluiului. Fructele sunt sferice, cu diametrul de 2‑6 mm, galben‑brune, cu miros plăcut la maturitate. Înflorirea are loc în lunile iunie‑iulie. Organele utilizate sunt fructele ajunse la maturitate completă, când au gust și miros aromat. Însă, toate părțile plantei sunt comestibile, dar cel mai adesea sunt folosite frunzele proaspete și fructele uscate. Recoltarea se face în lunile iulie‑august, când 50% din fructe au ajuns la maturitate fiziologică.

Proprietățile terapeutice sunt: stomahice, stimulente ale secrețiilor gastro‑intestinale; carminative, calmante ale durerilor abdominale (colici), cu eliminarea gazelor din stomac și din intestine; antihelmintice (combate viermii intestinali), laxative; hipoglicemiante, depurative; vulnerare, antispasmodice; bactericide, fungicide; tonic aperitive și stimulente ale poftei de mâncare; aromatizante.

Coriandrul tratează cu succes afecțiunile abdominale, cu dureri și spasme digestive, dispepsii digestive, diaree, dizenterie, indigestii, balonări, aerofagie, intoxicații intestinale, viermi intestinali. În combinații cu alte plante cu efect carminativ contribuie la prevenirea apariției de colici intestinali la copii și îmbunătățirea lactației mamelor care alăptează. Coriandrul are beneficii și în anorexie (lipsa poftei de mâncare) și boli ale sistemului nervos, precum isterie, astenie, oboseală, somnolență, amețeli, febră.

Coriandrul este o sursă de antioxidanți, iar în bucătărie sunt recomandate atât frunzele, cât și fructele, deoarece reduc nevoia de sare la gătitul oricărei rețete. Nutrițional, o cană de coriandru crud, adică aproximativ 16 g, oferă 3, 68 calorii, grăsimi, glucide și proteine, dar și vitamine și minerale necesare organismului (vitaminele C, A, K, acid folic, potasiu, mangan, luteină).

Coriandrul se utilizează sub formă de infuzie din 10 g de fructe la un litru de apă clocotită. Se infuzează 10‑15 minute, se strecoară și se beau două căni pe zi cu efecte contra durerilor de stomac, balonări, colici la copii și amețeli. De asemenea, se poate prepara decoct din amestec, în părți egale, de coriandru, fenicul și anason, cu acțiune în balonări, diaree și hemoroizi.

Ceaiul din fructe de coriandru, anason şi chimion favorizează digestia şi apetitul, prin producerea sucurilor gastrointestinale. Ceaiurile se beau separat sau în amestec, pentru acţiuni remineralizante, vitaminizante, diuretice, antitoxice, antimicrobiene, aperitive, tonifiante şi de stimulare a creşterii. Uleiul de coriandru are, de asemenea, proprietăţi de stimulare a secreţiilor gastro‑intestinale, carminative şi calmante ale durerilor abdominale.

Fructele mature (patru‑cinci bucăți) se mestecă dimineața, pe stomacul gol, pentru a asigura o bună digestie în cursul zilei. Alte utilizări ale fructelor de coriandru le găsim și în aromatizarea unor mâncăruri, condimentarea de supe, sosuri, turtă dulce, brânzeturi. Totodată, poate fi și conservant pentru preparatele din carne (mezeluri, conserve, vânat). Oțetul din vin cu fructe zdrobite de coriandru se folosește la fezandarea cărnii, pentru a se păstra în stare proaspătă.

Aromatizarea unor băuturi (lichioruri, coniacuri, bere) se face folosind fructe zdrobite de coriandru și puse la macerat. Coriandrul este o plantă meliferă foarte valoroasă, care poate asigura până la 500 kg de miere la hectar.