Crampele - de la teorie la terapie

Mi s-a întâmplat de multe ori ca pacienţi sau simple cunoştinţe să mi se plângă de crampe abdominale sau musculare. Cred că mulţi dintre dumneavoastră, după ce aţi depus vreo activitate fizică intensă, aţi simţit probabil, la un moment dat, nişte „crampe“ la nivelul abdomenului. De-a lungul timpului s-au încercat mai multe explicaţii pentru apariţia acestor dureri.

Cuvântul crampă defineşte, de fapt, în termeni populari, o durere vie, de obicei cu instalare bruscă, intermitentă, determinată de o contracţie musculară tonică, cel mai frecvent localizată la nivelul organelor din abdomen. Există însă şi o altă variantă, prin care se înţelege o contracţie musculară dureroasă, involuntară, tonică a unui muşchi sau a unui grup de muşchi scheletici.

Iată câteva dintre explicaţiile apariţiei acestor dureri:

- efortul fizic ar determina sângele să se concentreze în braţe şi în picioare, încât ar rămâne o cantitate mai mică pentru organele interne, în special pentru muşchiul diafragmei, care este implicat în procesul respirator. Lipsa de sânge ar provoca aceste dureri în zona stomacului, la fel cum lipsa de sânge la nivelul inimii provoacă durerile de angină pectorală. Deşi pare o teorie interesantă, unii experţi nu îi acordă credit;

- o dovadă a faptului că nu lipsa de sânge din muşchiul diafragmei determină crampele este aceea că poţi avea crampe şi atunci când te implici în activităţi care nu presupun o respiraţie foarte intensă, de exemplu motociclismul sau călăria. Acest fapt ne conduce spre cea de-a doua teorie privind cauzele crampelor şi anume stresul mecanic la care sunt supuse ligamentele organelor interne. Organele din cavitatea abdominală sunt ţinute la locul lor cu ajutorul mai multor ligamente. Mişcarea continuă a organelor abdominale determină întinderi ale acestor ligamente, care, dacă trec de un anumit prag, produc durere. Această teorie ar putea explica de ce crampele apar mai des atunci când se depune efort după o masă copioasă;

- un specialist australian, Darren Morten, consideră că iritarea peritoneului parietal ar fi, de fapt, cauza apariţiei crampelor abdominale. Peritoneul parietal este o membrană care se întinde pe toată cavitatea abdominală, inclusiv pe muşchiul diafragmei. Mişcările produse în timpul înotului pot irita această membrană. Şi stomacul poate fi cauza acestei iritaţii, atunci când este prea plin sau când, în timpul digestiei, absoarbe apa şi deshidratează, astfel, peritoneul. Interesant este faptul că, din cauza apropierii unor tipuri de celule nervoase din măduva spinării, ale căror prelungiri provin din peritoneu, durerea poate iradia şi în umăr.

Ce se poate face în privinţa crampelor? Se recomandă evitarea efortului, cel puţin două ore, după o masă copioasă şi consumul de băuturi slab îndulcite (6%). Pentru crampele membrelor se recomandă masarea uşoară a muşchiului contractat, dureros. Pentru prevenirea acestui tip de contracturi se recomandă preparate conţinând magneziu şi consumul de banane.

Un tip particular de crampă este aşa-numita „crampa scriitorului“. Este de fapt o crampă profesională, care apare la scris, caracterizată prin contractura funcţională a muşchilor ce participă în mod obişnuit la manevra respectivă. Spre deosebire de crampele descrise anterior, ea este de origină psihogenă şi, ca atare, se tratează cu medicamente din grupa miorelaxantelor centrale şi anxioliticelor.