„Cui pe cui se scoate“

Sfârşitul verii şi începutul toamnei constituie perioada în care, în mediul rural, funcţionează cazanele de ţuică şi teascurile de vin. Puţini ştiu că, în procesul de distilare, pe lângă alcoolul etilic se separă şi alcool metilic, un produs foarte toxic. Alcoolul metilic se distilează la o temperatură mai mică decât alcoolul etilic, de aceea el se regăseşte în ceea ce se numeşte „fruntea şi coada“ ţuicii, fracţiuni care, de regulă, trebuie aruncate. Din păcate, unii producători, în lăcomia lor, nu aruncă aceste fracţiuni şi le amestecă în mod nepermis cu restul ţuicii.

Astfel, un studiu efectuat în zona Tg. Mureş, de către serviciul SMURD - dr. Raed Arafat, la producătorii individuali de ţuică, a relevat concentraţii de metanol peste limita admisă la marea majoritate a produselor de ţuică examinate.

În cantităţi mult mai mici, acest alcool este prezent şi în unele vinuri şi lichioruri, după cum arată un studiu britanic, care atrage atenţia asupra faptului că pot apărea fenomene toxice şi după consumul de mari cantităţi de vin sau lichior. Produsul este atât de toxic încât fenomenele apar chiar după ingerarea a 15 ml de alcool metilic. După ingestie, metanolul se absoarbe repede şi atinge concentraţia maximă în aproximativ o oră. Toxicitatea sa apare ca urmare a faptului că ficatul posedă un ferment numit alcooldehidrogenază, care îl transformă în formaldehidă, aceasta, la rândul ei, transformându-se în câteva minute în acid formic. Acidul formic este considerat toxina principală responsabilă de efectele devastatoare la nivelul ochiului şi la nivelul sistemului nervos. Intoxicatul prezintă o stare de beţie însoţită de tulburări vizuale (pete galbene, vedere în ceaţă, îngustarea câmpului vizual şi orbire bruscă sau progresivă, tranzitorie sau definitivă).

Tensiunea arterială scade, inima bate mai rar, pacientul poate fi agitat, delirează, poate intra în convulsii, respiraţia este dificilă şi, în funcţie de gravitatea intoxicaţiei, se produce deprimarea respiraţiei, care duce la deces. În situaţia când acesta nu se produce, metanolul poate cauza orbire într-un număr mare de cazuri.

Aceste fenomene dramatice pot fi ameliorate dacă intoxicatul este supus unui tratament adecvat instituit în primele ore după ingestie. De regulă, dacă trec mai mult de zece ore între ingestia toxicului şi iniţierea tratamentului, sunt puţine şanse de revenire.

Tratamentul se realizează în prima oră de la ingestie, prin încercarea de a elimina toxicul prin evacuarea conţinutului gastric. Însă, deoarece metanolul se absoarbe foarte repede, se recurge la administrarea unui antidot, care nu este altul decât alcoolul etilic. Raţiunea folosirii alcoolului etilic este aceea că are o afinitate de cinci ori mai mare decât a alcoolului metilic pentru fixare pe alcoolde-hidrogenază. În acest mod fermentul este „ocupat“ continuu de alcoolul etilic, timp în care metanolul nu se poate metaboliza în acid formic şi este eliminat ca atare prin rinichi. De regulă, se caută a se obţine o alcoolemie de 1-1,5g‰, doza administrată fiind mai mare în cazul etilicilor cronici. O altă substanţă cu acţiune asemănătoare alcoolului etilic este fomepizolul, considerat mai util, deoarece are o afinitate mai mare pentru fermentul sus-amintit.

Consider util să menţionez că, în afara ţuicii şi vinului, alcoolul metilic se mai găseşte în lichidul antigel, soluţiile de spălat parbrize, precum şi în solvenţii pentru vopsele şi lacuri. Astfel au fost descrise cazuri şi de intoxicaţie inhalatorie, accidentală (în industriile care utilizează metanolul) sau deliberată (în cazul „aurolacilor“).

În concluzie, este necesară o atenţie deosebită pentru manipularea produselor de mai sus, astfel încât să nu ajungă la îndemâna copiilor sau să nu fie confundate cu băuturile alcoolice obişnuite.