Cuişoarele, un dezinfectant natural

Originar din Insulele Filipine, arborele de cuişoare a ajuns să fie cunoscut în întreaga lume graţie efectelor terapeutice şi virtuţilor condimentare ale bobocilor florari, denumiţi generic "cuişoare".

Datorită conţinutului biochimic, cuişoarele au multiple proprietăţi: antifungice, antivirale, antimicotice, antimicrobiene, puternic antiseptice şi dezinfectante, antiagregante plachetar, cicatrizante, analgezice şi calmante (în dureri de dinţi), vermifuge, antioxidante şi anticancerigene, tonic-energizante.

În consumul intern, cuişoarele acţionează prin relaxarea musculaturii netede a tractului digestiv, favorizează eliminarea gazelor intestinale, uşurează digestia mâncărurilor reci. Un efect bine definit constă în combaterea infecţiilor cu E.coli, enterococi, stafilococi, pneumococi. Recent, s-a constatat eficienţa în combaterea bacteriei Helicobacter pylori, care provoacă ulceraţii ale stomacului.

La nivelul aparatului respirator, intervine în bronşita acută, răceală, gripă (prin inhalaţii).

Eugenolul, conţinut de cuişoare, are un rol important în fortificarea sistemului imunitar, în poliartrită reumatoidă, astenie nervopasă, dureri de cap şi oboseală generală.

Cuişoarele scad viteza de coagulare a sângelui, prevenind apariţia trombozelor.

Extern, cuişoarele s-au dovedit eficiente în tratarea durerilor dentare şi în boli ale cavităţii bucale, afte, gingivite, precum şi în acnee infectată, prurit, înţepături de insecte (ţânţari).

În terapeutica medicală, cuişoarele se folosesc în următoarele forme:

- infuzie din 4 g de cuişoare la un litru de apă clocotită, din care se consumă câte o ceaşcă înainte de mesele principale, cu efecte în stimularea digestiei la stomacul leneş şi mărirea poftei de mâncare, diaree moderată, balonări, flatulenţă, indigestii, gastrite, greaţă şi combaterea fermentaţiilor şi a balonărilor intestinale;

- tinctura de cuişoare, macerată în alcool şi ulei alimentar, are acţiune împotriva leucemiei;

- vinul fiert cu cuişoare şi scorţişoară are efecte în stimularea secreţiei glandelor digestive şi, implicit, a poftei de mâncare, precum şi în tratarea răcelilor, având efecte antibacteriene şi de relaxare a musculaturii netede din plămâni;

- uleiul eteric de cuişoare este frecvent utilizat în practica dentară, având efecte antiseptice şi anestezice, prin introducerea unui cuişor în cavitatea măselei cariate sau prin mestecarea câte unui cuişor de 3-4 ori pe zi. Pentru copiii mici, cu erupţii dentare, se recomandă masajul gingiilor cu un pansament steril, înmuiat într-o soluţie cu 10 picături ulei de cuişoare în 100 ml apă caldă, având efecte analgezice. Este eficient şi în durerile de cap, în astenia nervoasă şi în caz de slăbire a memoriei. De asemenea, scade colesterolul depus pe vasele sanguine, ceea ce contribuie la reglarea circulaţiei sângelui spre creier şi membrele inferioare.

Contra înţepăturilor de ţânţari se face frecţie locală cu ulei sau cu tinctură de cuişoare, având acţiune dezinfectantă.

Atenţie! Consumate în exces, cuişoarele devin iritante şi corozive, provocând leziuni pe epidermă şi pe mucoasele interne.