Cum a depășit omenirea pandemia de gripă spaniolă acum un secol

În urmă cu mai bine de o sută de ani, în 1918, omenirea se confrunta cu pandemia de gripă spaniolă, care a ucis peste 20 de milioane de oameni de pe întreaga planetă, potrivit estimărilor ulterioare neoficiale, adică un număr similar cu ­numărul morților din Primul Război Mondial și care tocmai se încheia. Primele îmbolnăviri nu au apărut însă în Spania, așa cum s-ar putea crede.

Abia ieșite din război, statele beligerante cenzurau informațiile despre răspândirea gripei, din dorința de a-și ascunde punctele sensibile. Presa din Spania, stat neutru în acel conflict, a fost singura care a relatat despre răspândirea rapidă a bolii și numărul mare de victime, acesta fiind motivul pentru care gripa din 1918 a fost denumită „spaniolă”.

Transmițătorii virusului ar fi fost atunci soldații întorși acasă de pe front. Cum războiul angrenase o mare parte din statele lumii, gripa spaniolă s-a transformat rapid în pandemie. De aici, putem trage ușor concluzia că limitarea deplasărilor în timp de pandemie este o măsură mai mult decât necesară. 

Simptomele erau similare cu ale altor forme de gripă - febră, frisoane și oboseală. Primul val de îmbolnăviri, din primăvara anului 1918, s-a soldat cu un număr relativ mic de decese raportate. A urmat, însă, un al doilea val, în toamna aceluiași an, cu o evoluție a bolii mult mai agresivă, care producea grave probleme la plămâni și mult mai multe victime. Pandemia s-a terminat abia după un an de la izbucnirea ei, în primăvara anului 1919. A fost afectată îndeosebi populația adultă, dar, spre deosebire de noul coronavirus, a avut o rată de mortalitate foarte mică la persoanele trecute de 75 de ani.

La apariția gripei spaniole, medicina nu era pregătită pentru lupta împotriva unui virus necunoscut până atunci. Nici împotriva coronavirusului nu avem acum un tratament unanim acceptat, deși unele medicamente administrate și-au dovedit eficiența. Avem, însă, speranța că în cel mult un an vom avea un vaccin. Deocamdată, principalele „arme” împotriva COVID-19 sunt măștile de protecție, care au fost inventate în timpul gripei spaniole, și carantina, pe care o instituie tot mai multe țări.

Fluxul uriaș de oameni care călătoresc în întreaga lume pare să fi grăbit răspândirea noului coronavirus pe toate continentele, așa cum virusul gripei spaniole i-a avut ca vector pe soldații întorși de pe front. În plină globalizare, statele spun, rând pe rând, stop ritmului de până acum.

Dacă avem ceva de învățat din experiența generației de acum un secol, este să respectăm măsura de a nu ieși din casă decât pentru motive întemeiate. Avem astăzi de partea noastră tehnologia, accesul la informație și posibilitatea de a comunica de la distanță. 

Sănătatea, chiar viața noastră și a celor din jur depind de fiecare dintre noi. Să ne spălăm cât mai des pe mâini și să stăm în casă cât va fi nevoie! Cu răbdare, înțe­lepciune, responsabilitate și credință putem depăși această încercare.

(Ileana Marin)