Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Cum amenajăm patul bolnavilor de cifoză

Cum amenajăm patul bolnavilor de cifoză

Un articol de: Vladdorin Bejan - 07 Mai, 2008

Pe lângă valoarea psihologică, o mare valoare practică în desfăşurarea unei vieţi normale şi sănătoase o are modul în care este amenajat şi întreţinut patul. Fiecare dintre noi trebuie să dea o atenţie deosebită mobilei şi încăperii în care se află patul. De asemnea, o grijă deosebită trebuie acordată şi lenjeriei de pat.

Din punct de vedere medical, patul trebuie să asigure un somn reconfortant şi, totodată, să nu fie o sursă de îmbolnăvire. Lenjeria trebuie spălată şi dezinfectată săptămânal, deoarece, prin intermediul acesteia se pot transmite multe boli de piele, afecţiuni respiratorii, oculare şi chiar digestive sau de sânge. De asemenea, tot prin lenjerie se pot transmite paraziţii, ciupercile şi microbii sau praful, alergizantul ce se cuibăreşte adesea în ţesături.

Paraziţii, ploşniţele sau microbii din unele plăgi purulente pot reinfecta mai ales pielea şi mucoasa ochilor sau gurii celui ce doarme în mod curent sau accidental într-o lenjerie infectată.

Spre exemplu, perna în care a tuşit un bolnav de tuberculoză păstrează microbul acestei boli, indiferent unde aceasta este păstrată, chiar şi timp de patru luni de zile. Pe pat, la lumină, microbul ar putea fi distrus în 30-40 de zile. La expunerea directă la razele soarelui microbul poate fi chiar distrus pe loc.

La fel, aşa cum se obişnuieşte în popor, plapuma sau salteaua de la un răposat este dată de pomană. Atât cei care oferă aceste lucruri, cât mai ales cei care le primesc trebuie să le dezinfecteze cu atenţie.

Lenjeria de pat trebuie dezinfectată riguros

Aşadar, în mod curent, tot ce acoperă patul trebuie scuturat, aerisit la soare, indiferent că locuim la casă sau la bloc. Nu trebuie să uităm că regulile minime de igienă impun ca lenjeria de pat să fie individuală şi că nu trebuie folosită de rude sau musafiri atunci când aceştia vin în vizită, oricât ar fi aceştia de apropiaţi.

Aşternutul trebuie schimbat ori de câte ori se simte nevoia sau măcar o dată la 6-7 zile. Înmuierea într-un dezinfectant eficient (bromurat, cloramină, leşie, var cloros) trebuie să fie făcută timp de 60 de minute, după care urmează fierberea şi călcarea, strict necesare. Scrobitul, albitul sau parfumatul lenjeriei sunt facultative.

Plapuma, pătura, saltelele şi pernele se aerisesc la soare sau ger, sterilizarea lor fiind obligatorie după boli infecto-contagioase, prin stropire cu formol şi închiderea ermetică în saci de plastic, câteva ore.

Mai ales în cazul patului copiilor, dar şi pentru cei sensibili la alergii cutanate sau respiratorii se aleg pentru aşternuturi ţesături albe, din bumbac, iar saltelele şi pernele din pene trebuie să fie înlocuite cu cele fabricate din bumbac expandat. În cazul în care lâna din plapumă nu este nici ea tolerată de organismele sensibile, se înlocuieşte cu pături groase din bumbac sau melană.

Pentru bolnavii de cifoză, este recomandat patul tare

Nu poate fi neglijat nici rostul esenţial al patului, acela de corecţie a unei poziţii vicioase a corpului sau de a ajuta repausarea. De exemplu, în cazul bolnavilor de cifoză dorsală este recomandat patul tare, cu perne cât mai mici sub cap. În cazul persoanelor care suferă de dificultate respiratorie sunt indicate pernele mai mari, astfel încât capul să stea puţin ridicat; o pernă trebuie ţinută şi sub picioare, pentru că şi acestea trebuie să stea ridicate.

De asemenea, sfatul nostru este acela de a consulta un specialist atunci când amenajaţi patul unui copil, bătrân sau bolnav.