Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Cum ne dăm seama dacă suferim de apendicită

Cum ne dăm seama dacă suferim de apendicită

Un articol de: Doina Dumitriu - 25 Ian, 2011

În rubrica de astăzi vă vom prezenta tabloul clinic al apendicitei, astfel încât să puteţi recunoaşte simptomele acestei afecţiuni şi să vă prezentaţi de urgenţă la spital.

În faza de început a apendicitei, afecţiune care înseamnă inflamarea apendicelui, bolnavul prezintă o stare de indispoziţie, la care se asociază greaţă, vărsături, reflexe alimentare sau bilioase. Tranzitul intestinal este prezent, dar poate să apară constipaţia sau diareea. De cele mai multe ori starea generală este bună, dar cu creşterea aproape constantă a temperaturii către 37,8-38,5 grade Celsius. Frecvenţa pulsului creşte la 90-100/ minut, fiind în concordanţă cu ascensiunea temperaturii.

Durerea constituie semnul fizic local cel mai valoros şi are sediul în zona cecoapendiculară, unde atinge cea mai mare intensitate.

O altă manifestare clinică este hiperestezia cutanată (sensibilitate dureroasă la atingerea pielii) la nivelul fosei iliace drepte, manifestată prin durere vie la cea mai mică atingere a tegumentelor regiunii. Hiperestezia cutanată se asociază uneori durerii, îndicând în acest caz un proces inflamator al peritoneului. La palparea zonei cecoapendiculoare poate fi prezentă apărarea musculară. Evidenţierea ei este inconştientă, din care cauză ar fi o mare greşeală condiţionarea diagnosticului de apendicită acută şi a momentului operator de prezenţa ei.

Acest tablou clinic corespunde, de obicei, formei catarale, deşi practica demonstrează uneori lipsa concordanţei dintre tabloul clinic şi tabloul anatomopatologic. Pe măsură ce leziunile anatomopatologice ale apendicelui progresează, şi tabloul clinic se intensifică. Durerea creşte cu intensitate, greaţa şi vărsăturile devin constante, apare sughiţul şi uneori frisonul. Starea generală începe să se altereze, temperatura creşte la 38-39 grade Celsius, pulsul îşi intensifică frecvenţa, sensibilitatea, iar hiperestezia cutanată, apărarea musculară în fosa iliacă dreaptă devin mai nete şi mai accentuate.

În prezenţa simptomatologiei expuse, prezentarea la medic este obligatorie. Apendicita acută beneficiază de tratament exclusiv chirurgical şi de urgenţă.

Evoluţia afecţiunii este variată. Criza apendiculară poate să regreseze în câteva zile sau săptămâni, fiind urmată de vindecare clinică completă. Vindecarea anatomică este însă excepţională. Din această cauză, fenomenele se pot repeta, cu caracter paroxistic, constituind crize apendiculare periodice. Alterori boala evoluează spre o peritonită localizată sau generalizată, cu sfârşit letal dacă nu se intervine chirurgical.

De aceea, este recomandat ca la primele semne de boală să vă prezentaţi de urgenţă la medicul de familie sau în unitatea de primire urgenţe a spitalului, unde veţi fi examinat şi veţi primi sau nu indicaţia de intervenţie chirurgicală.