Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cum oprim sângerarea nazală
Noţiunea de epistaxis provine etimologic din limba greacă şi înseamnă „a curge picătură cu picătură“, sângerarea provenind de la nivelul nasului. Pentru sângerările masive se foloseşte termenul de rinoragie.
Epistaxisul este una dintre cele mai frecvente forme de hemoragie, nasul fiind porţiunea cea mai proeminentă a masivului facial, deci cea mai expusă diverselor traumatisme. Mucoasa nazală este foarte subţire, friabilă, bogat irigată cu vase cu anumite caracteristici, ce favorizează sângerarea mai uşor ca în alte părţi ale organismului. Precizarea cauzelor determinante, a sediului sângerării şi aplicarea unui tratament eficient se dovedesc uneori a fi greu de efectuat, necesitând o colaborare interdisciplinară. Cauzele bolii: - cauze externe: traumatismele nazale, produse prin „explorarea“ cu degetul (mai ales la copii), dar şi prin introducerea unor corpi străini în nas sau în cadrul marilor traumatisme cranio-faciale, soldate, deseori, cu fracturi deschise sau închise ale piramidei nazale (accidente rutiere, agresiuni, căderi accidentale; sângerările iatrogene, adică cele consecutive unor manevre medicale efectuate în scop diagnostic sau terapeutic; barotraumatismele, cauzate de scăderea rapidă şi bruscă a presiunii atmosferice; - cauze locale nazale: diferite afecţiuni benigne sau maligne ale foselor nazale sau rinofaringelui, infecţii virale ale căilor respiratorii superioare, rinosinuzite acute sau cronice, bacteriene, fungice sau alergice; - cauze generale: afecţiuni cardiovasculare - hipertensiunea arterială, la adult, caz în care sângerarea nazală poate fi considerată benefică, evitându-se, astfel, o hemoragie cerebrală, ruperea vaselor nazale constituind o supapă de siguranţă contra accidentelor vasculare; afecţiuni renale; boli hepatice; boli pulmonare însoţite de tuse cronică; boli sanguine; boli infecto-contagioase; boli carenţiale (avitaminoze, scorbut); alcoolism, pubertate, sarcină, boli profesionale. Tratamentul recomandat Tratamentul local va fi aplicat la locul sângerării, iar cel general va viza cauza provocatoare a epistaxisului sau efectele generate de o sângerare abundentă. Majoritatea episoadelor pot fi oprite, dacă se adoptă următoarea atitudine: pacientul trebuie să stea în şezut, liniştit pe cât posibil, cu capul aplecat în jos şi cu compresiunea digitală a părţilor moi ale nasului între degetul mare şi arătător minimum 12 minute, evitându-se astfel scurgerea sângelui în faringe. Atenţie! Este total greşită, ineficace şi lipsită de argumente ştiinţifice poziţia adoptată de majoritatea bolnavilor, respectiv întins pe spate, cu faţa în sus şi, eventual, cu mâna stângă ridicată. Dacă starea pacientului este afectată sever sau apare senzaţia de leşin, se poate întinde, dar cu faţa în jos şi menţinând compresia digitală la nivelul nasului. De asemenea, dacă bolnavul are la îndemână puţină vată, îşi poate confecţiona un mic tampon, pe care îl introduce în nas înainte de a efectua compresiunea digitală. Pentru pacienţii cunoscuţi cu hipertensiune arterială, este obligatorie evaluarea valorilor acesteia şi a pulsului. Dacă sângerarea nu poate fi controlată prin aceste manevre simple, se impune adresarea într-un serviciu de urgenţe, unde se vor efectua manevre suplimentare: aplicarea locală de vasoconstrictoare, introducerea de bureţi absorbabili de gelaspon în nas, cauterizare chimică, tamponament nazal etc. În perioada imediat următoare unui epistaxis trebuie evitate expunerea la soare, consumul de alimente sau lichide fierbinţi, alcool, aspirină, staţionarea îndelungată în mediu cu noxe chimice, praf, poluanţi sau frig. Deşi multe epistaxisuri sunt dramatice pentru pacient şi aparţinători, dar sunt uşor de stăpânit şi oprit, există situaţii care necesită măsuri urgente de terapie intensivă, menite să salveze viaţa bolnavului. După încetarea episodului hemoragic este obligatoriu un consult interdisciplinar, pentru depistarea corectă a cauzei, boala fiind de multe ori un simptom al unor variate patologii. De foarte multe ori un pacient la care s-a oprit sângerarea nazală este un pacient la care s-a vindecat un simptom şi nu boala de fond.