Cum poate fi recunoscută otomastoidita cronică

Otomastoidita cronică este definită drept o afecţiune inflamatorie cronică (cu o durată de mai mult de 3 luni) a celulelor mastoidiene care sunt parte anatomică integrantă a urechii medii (mastoida este situată în spatele urechii, în osul temporal, şi comunică cu urechea medie printr-un mic canal). De aceea, orice afecţiune cronică a urechii medii riscă să se extindă la nivelul acestei mastoide, determinând o inflamaţie cronică a celulelor aflate la acest nivel.

Otomastoidita supurată cronică poate fi:

- o complicaţie a unei otite medii supurate;

- o cronicizare a unei otomastoidite acute.

Boala apare cu precădere în organismele hipovitaminizate, cu imunitatea scăzută (în bolile infecto-contagioase), în cazul persoanelor cu o educaţie sanitară deficitară, care întârzie să se adreseze medicului încă de la primele semne de boală. De asemenea, poziţia antomică deosebită a acestei regiuni face ca drenajul infecţiei să fie deficitar, iar abordul medicamentos local să fie practic imposibil, ceea ce determină ca această afecţiune inflamatorie să evolueze şi să necesite un tratament chirurgical.

Simptomatologia otomastoiditei supurate cornice este ştearsă şi diagnosticul pozitiv se pune pe baza următoarelor semne şi simptome:

- otoree (scurgerea unei secreţii la nivelul urechii, purulentă sau cu puroi şi sânge, urât mirositoare). După aspirarea secreţiilor, acestea se refac cu uşurinţă;

- la examenul timpanului se constată o perforaţie a acestuia;

- scăderea auzului la nivelul urechii afectate;

- radiografiile regiunii mastoidiene arată leziuni distructive, cu necroze şi sechestre osoase;

- lipsa de reacţie la tratamentul local medicamentos;

- istoricul afecţiunii, cu evoluţie îndelungată, cu repetate recăderi.

Tratamentul este eminamente chirurgical şi are ca scop îndepărtarea procesului inflamator evolutiv din urechea medie şi asigurarea unui drenaj eficient, care să evite complicaţiile şi să permită posibilitatea unui abord terapeutic local.

Cele mai frecvente complicaţii ale bolii sunt otita externă, extinderea procesului inflamator la nivel cervical, complicaţii intraosoase, la nivelul osului temporal, complicaţii endocraniene (meningita, abces cerebral), septicemia.