Postul este un prilej de curățire trupească și sufletească - auzim frecvent aceste cuvinte, dar pe cât sunt de adevărate, pe atât sunt de puţin înțelese în zilele noastre, pe fondul industrializării, care
25 Noi, 2024
Cum recunoaştem diverse afecţiuni ale ochilor la nou-născut
Astăzi vă vom prezenta cele mai frecvente afecţiuni ale ochilor la nou-născut, simptomele după care acestea pot fi recunoscute şi indicaţiile de diagnostic şi tratament pentru fiecare situaţie în parte.
Traumatismele oculare directe pot avea drept urmare producerea unei tumefieri, care dispare, de obicei fără consecinţe, în câteva zile. În cazul unei naşteri dificile, când este indicaţie de aplicare a forcepsului, se poate produce o mică proeminenţă a globului ocular, unilateral. Tot după naşteri prelungite pot să apară hemoragii retiniene. Criza hemoragiilor retiniene constă în compresiunea corpului fătului în timpul naşterii, care determină, prin presiunea exagerată asupra lichidului cefalo-rahidian, o stază în regiunea venei centrale a retinei. În cazul unei naşteri laborioase pot să apară hemoragii intracerebrale, care, pe lângă alte manifestări, pot să dea şi simptome ca nistagmus sau paralizii musculare. Dacă vorbim de conjunctivitele nou-născutului, printre cele mai frecvente se numără cele gonococice. Infestarea se poate face intrauterin, când, la naştere, se constată o secreţie purulentă. Contaminarea de poate face în timpul travaliului, când conjunctivita mucopurulentă gonococică apare la 24-48 de ore după naştere. Pentru aplicarea unui tratament corect este necesar un examen bacteriologic al secreţiei conjunctivale. Prevenirea conjunctivitei nou-născutului şi în special a celei gonococice se realizează în maternitate, imediat după naştere, prin aplicarea unei picături de soluţie de nitrat de argint. Retinopatia de prematuritate este o afecţiune retiniană ischemică (retina nu este vascularizată), ce se întâlneşte în special la bebeluşii prematuri cu o greutate corporală de 1.200-1.700 g, fiind cauzată de oxigenarea prea intensă sau prea prelungită în incubatoare. Mai sunt cunoscuţi şi alţi factori care intervin în apariţia acestor retinopatii: diabetul, intoxicaţiile tabagice, ruptura prematură a membranelor. Alţi factori asociaţi de risc: hipovitaminoza E, infecţiile septice, tratamentul cu aspirină. Toţi prematurii trebuie să beneficieze de examenul fundului de ochi. Evoluţia bolii durează una-două luni, apoi se poate produce o regresie a simptomelor fără afectarea vederii sau progresie, caz în care apare cecitatea totală (orbirea). Odată instalată boala nu are un prognostic bun, încercările de tratament fiind foarte puţin eficiente. Pentru prevenirea retinopatiei de prematuritate ar trebui evitate, pe cât posibil, naşterile premature, oxigenoterapia necontrolată la prematuri, întreruperea oxigenoterapiei în mod progresiv. Foarte important este faptul că, începând cu a opta săptămână de viaţă, copiii trebuie controlaţi oftalmologic periodic, pentru a identifica eventualele modificări. Tratamentul curativ trebuie făcut sub stricta supraveghere a medicului oftalmolog. Glaucomul congenital afectează, în general, băieţeii. Există o serie de semne clinice care pot impune suspiciunea de glaucom congenital: o umflătură la nivelul corneei, care se manifestă prin scăderea luciului şi transparenţei corneei, creşterea diametrului corneean, produsă lent şi progresiv, pentru precizia diagnosticului se impune măsurarea tensiunii oculare de către medicul oftalmolog, dar şi alte tipuri de explorări. Diagnosticul trebuie pus cât mai devreme, pentru a se putea interveni terapeutic, întrucât evoluţia bolii este gravă şi poate duce la pierderea funcţională şi chiar anatomică a ochiului.
