Cum se manifestă convulsiile la nou-născut

Convulsiile reprezintă manifestări destul de frecvente în patologia copilului. Se consideră că aproximativ 5-10% dintre copii au avut una sau mai multe stări convulsive până la vârsta de 15 ani. Convulsiile reprezintă un mod de reacţie a creierului, putând fi declanşate de febră, hipocalcemie, hipoglicemie, deficit de vitamina B6.

Indiferent de natura lor, convulsiile copilului au la bază descărcări ale neuronilor corticali şi subcorticali, legate de modificarea excitabilităţii lor. Această modificare este determinată de anomalii metabolice congenitale sau dobândite sau de procese infecţioase. În prezenţa unei noxe convulsivante de acelaşi tip, unii copii prezintă crize convulsivante, dar există şi situaţia când crizele nu apar. Aceasta demonstrează că există o predispoziţie familială sau ereditară pentru convulsii.

Un rol important în declanşarea unei crize convulsive revine vârstei. În perioada neonatală, creierul fiind imatur, are o capacitate redusă de declanşare a unei crize convulsive. În această perioadă numai excitanţii care agresionează foarte puternic creierul sunt capabili să declanşeze o criză convulsivă. Criza apărută până la vârsta de şase luni are un prognostic sever. Între vârsta de şase luni şi patru ani, mecanismele excitatorii devin dominante, ceea ce determină şi o creştere a stărilor convulsive.

Convulsiile nou-născutului au o incidenţă crescută şi se disting următoarele tipuri de crize:

- crize fragmentare, când manifestările convulsive sunt prezente la un picior, o mână sau numai la un segment al acestora, migrând rapid de la o zonă la alta, fără nici o regulă. Ele apar cel mai frecvent din cauza unor tulburări metabolice;

- crize focale, unde manifestările convulsive apar la un membru;

- convulsii generalizate, când nou-născutul este rigid, prezintă cianoză (albăstrirea pielii), apnee, devierea ochilor, ceea ce denotă unele anomalii structurale ale sistemului neuro-cutanat;

- convulsii atipice, reprezentate de crize de apnee, clipit paroxistic, tulburări vaso-motorii, ca expresie a unei importante afectări cerebrale.

Ce boli sunt însoţite de convulsii în perioada neo-natală

În această perioadă, există o serie întreagă de afecţiuni intracraniene care prezintă episoade de convulsii: hemoragiile intracraniene şi cerebrale, edemul cerebral, tromboza venoasă cerebrală, meningitele. De asemenea, convulsiile pot apărea şi în cadrul unor boli generale: infecţii (septicemii, rubeolă), metabolice (hipoglicemii, hipocalcemii), toxice (după administrarea de medicamente).

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul este dificil de stabilit, ca urmare a caracterului atipic al cauzelor declanşării bolii. Între crize, starea de conştienţă poate fi normală, alteori nou-născutul intră în stare de comă, care poate să apară la 1-3 zile de la debut. De asemenea, tot în intervalul dintre două crize, bebeluşul poate prezenta reflexul de supt, plânsul fiind absent şi înlocuit de un geamăt.

Prognosticul bolii este cu atât mai grav cu cât starea convulsivă durează mai mult, ca urmare a sechelelor care se instalează.