Cum se manifestă sindromul de obstrucţie nazală

Sindromul de obstrucţie nazală (alterarea funcţiei respiratorii normale) este foarte des semnalat de către pacienţi, aproape toate bolile nasului putând provoca mai devreme sau mai târziu o obstrucţie nazală. Se traduce clinic printr-o respiraţie nazală dificilă şi apare când un obstacol micşorează lumenul foselor nazale.

Sediul obstacolului este mai important decât mărimea lui; obstacolele nazale anterioare sau cele posterioare sunt cele care jenează cel mai mult respiraţia.

Dificultatea la respirat determină modificări cu atât mai importante cu cât bolnavul are vârsta mai fragedă, cu cât obstrucţia este mai marcată şi durează mai mult timp.

Infecţiile nazale şi ale căilor respiratorii, modificările percepţiei mirosurilor şi ale timbrului vocii, sforăitul, tulburările de auz, otitele congestive sau supurate, tulburările în alimentaţia copilului mic, oboseala fizică şi intelectuală, deformările osoase la nivelul feţei şi toracelui pot fi cauzate de un sindrom de obstrucţie nazală.

În cadrul sindromului de obstrucţie nazală se diferenţiază:

- obstrucţia nazală permanentă de la început: este constatată la nou-născut, la naştere sau în zilele imediat următoare şi este cauzată de o malformaţie nazală. În timpul alimentaţiei, copilul se cianozează, respiraţia fiind predominant pe calea gurii. În scop diagnostic, se foloseşte o sondă moale, care se introduce în nas şi care se va opri la nivelul obstacolului. Tratamentul este chirurgical.

La copil, o obstrucţie unilaterală ne face să ne gândim la un corp străin în nas, mai ales dacă este însoţită de un zgomot respirator. Obstrucţia se însoţeşte în scurt timp de o secreţie purulentă sangvinolentă, cu miros urât. O altă cauză de obstrucţie nazală la copil o reprezintă traumatismul (copiii cad des şi se lovesc la nivelul nasului). Se poate, astfel, dezvolta fie un hematom la nivelul septului nazal, fie o fractură a piramidei nazale. În aceste cazuri, examenul clinic se va completa cu examenul radiologic şi tratamentul constă fie în evacuarea colecţiei de sânge de la nivelul septului (în cazul hematomului septal), fie în reducerea şi imobilizarea fracturii nazale.

La adult, obstrucţia nazală permanentă de la început se produce fie prin traumatism, fie prin corpi străini.

- obstrucţia nazală progresivă unilaterală:

- la sugari are drept cauze rinite şi/sau adenoidite acute şi se însoţeşte de secreţii nazale şi tulburări generale ce pot merge până la sindrom toxicoseptic. Tratamentul local se adresează, în primul rând obstrucţiei nazale şi înseamnă aspirarea secreţiilor cu o sondă fină, cu aspiratorul sau cu o pară de cauciuc, după instilarea de câteva picături de ser fiziologic călduţ. Vasoconstrictoarele vor fi utilizate cu multă precauţie, eventual câte o picătură de ser efedrinat pediatric. Manevra se va face înainte de alăptare. Dezinfecţia nasului se face cu soluţii de colargol, câte o picătură în fiecare nară. Tegumentele din jurul nasului vor fi tratate cu unguent, pentru a evita iritarea lor de către secreţiile nazale. Antibioticele se vor folosi numai în cazul complicaţiilor (otite, traheobronşite);

- la adult, se pot depista rinite cronice, fie atrofice, fie hipertrofice, alergia nazală, polipoza nazală;

- la vârstnici, sindromul de îmbătrânire se poate însoţi de jenă respiratorie nocturnă, hemoragii, sforăit. De asemenea, tratamentul cu hipotensoare, folosite de pacienţii cu hipertensiune arterială, poate determina după o perioadă de timp obstrucţie nazală.

- obstrucţia nazală progresivă bilaterală:

- la copil, poate fi cauzată de o deviaţie de sept nazal (se poate întâlni la orice vârstă);

- la adult, poate exista o sinuzită (se însoţeşte de dureri şi secreţii purulente);

- la adulţi şi bătrâni, poate fi cauzată de o tumoră rinosinusală.