Cum se produce contaminarea cu paraziţi intestinali

Unele dintre cele mai frecvente patologii din practica medicală sunt infecţiile parazitare. Potrivit unor date recente, un sfert din populaţia globului suferă de un anumit tip de parazitoză intestinală. La noi în ţară, cele mai frecvente patologii de acest gen sunt legate de Ascaris lumbricoides (limbricul), Enterobius vermicularis (oxiurul), Taenia solium şi Taenia sagitata (teniile), toţi aceştia fiind viermi intestinali sau helminţi, precum şi Giardia lamblia (giardia), care este un organism unicelular.

Paraziţii pătrund în organism pe cale orală, prin consumul fructelor şi legumelor nespălate, de pe lenjeriile contaminate sau prin propriile mâini. Ascarioza este cauzată de un helmint numit popular limbric, lung de aproximativ 15-20 cm. Infecţia se realizează prin ingestia ouălor acestui parazit, care ajung în intestin. Odată ajunse aici, ele eclozează. Din intestin, larvele sunt transportate pe cale sangvină la plămâni. De aici ajung în trahee, iar prin tuse sunt din nou înghiţite şi ajung în intestin, unde se maturizează. Femelele depun aproximativ 1.000 de ouă pe zi, care apoi sunt eliminate odată cu scaunul, astfel reluându-se ciclul. Diagnosticul se realizează prin examen coproparazitologic, cu evidenţierea ouălor de Ascaris.

Enterobioza este o parazitoză cauzată de un vierme lung de aproximativ un centimetru. Ciclul de viaţă al acestui parazit cuprinde stadiile de ou, larvă şi adult. Larvele se formează din ouă, în intestinul subţire, iar adulţii migrează în colon. În timpul nopţii, femelele depun aproximativ 15.000 de ouă la nivelul anusului, provocând mâncărimi. De aici ouăle pot ajunge din nou în tubul digestiv şi ciclul se reia. Diagnosticul modern se bazează pe scotch testul, care constă în aplicarea în zona perineală a unei benzi adezive, care apoi este examinată la microscop.

Teniaza este determinată de două specii ale genului Taenia, T. sagitata (gazda intermediară este vaca) şi T. solium (gazda intermediară este porcul). Infecţia se realizează prin consumul de carne care conţine chisturi larvare de tenie. În intestin, larvele se transformă în adulţi, care ajung la 10 metri lungime. Ouăle sunt elimate odată cu scaunul şi ajung pe iarbă, de unde pot fi înghiţite de animale, ciclul reluându-se. Ouăle eliminate prin scaun pot determina o autoinfectare. Astfel, după ce sunt înghiţite, sunt preluate de fluxul sangvin şi ajung la plămâni, creier, muşchi. Această autoinfectare se numeşte cisticercoză şi este deosebit de gravă, necesitând îngrijire medicală de specialitate.

Giardioza este una dintre cauzele cele mai frevente ale diareelor acute. Transmiterea se face pe cale digestivă, prin consum de apă sau alimente contaminate, precum şi prin mâini murdare. Parazitul, odată ce ajunge în intestin, se prinde de mucoasa intestinală şi determină tulburarea absorbţiei, manifestată prin diaree. Diagnosticul se stabileşte prin examenul microscopic al scaunului, evidenţiindu-se chisturile de giardie.

Există o serie de reţete cu plante medicinale, ce se aplică cu succes în combaterea viermilor intestinali la copii şi la adulţi. Mijlocul cel mai eficient de combatere a viermilor intestinali este usturoiul. În 250 ml lapte se pun 6-8 căţei de usturoi tocaţi mărunt şi se dau în clocot, apoi, în fiecare dimineaţă, se bea pe stomacul gol timp de două săptămâni. Tot pentru combaterea oxiurilor la copii se recomandă comsumul de ceapă, taiată mărunt, înainte de mesele principale. De asemenea, o metodă naturistă cunoscută pentru eliminarea viermilor intestinali sunt seminţele de dovleac crude, consumate ca atare sau în combinaţie cu lapte şi miere de albine.