Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cum se realizează corect periajul dentar
Placa bacteriană este inamicul dinţilor şi al gingiilor, formând acea peliculă bacteriană care, neîndepărtată, duce la distrugerea şi chiar pierderea dinţilor. Periajul dentar realizat corect îndepărtează această peliculă de pe dinţi şi gingii.
Primul sfat este acela că periuţa aleasă trebuie să fie uşor flexibilă, de dimensiuni medii sau chiar mici (recomandate persoanelor care au o gură de dimensiuni mici), cu perii de diferite lungimi, medii ca duritate. Periuţa trebuie schimbată la maximum 3 luni, chiar dacă perii acesteia nu ar indica acest lucru, cantitatea de microbi prezenţi în aceştia făcând ineficient orice periaj dentar. Este bine, de asemenea, ca şi marca sau tipul de pastă de dinţi să fie schimbate periodic, astfel ca microorganismele prezente în placa bacteriană să nu se obişnuiască cu compoziţia unei singure paste de dinţi. Periajul corect se realizează de două ori pe zi: dimineaţa şi seara. Este important ca periajul de dimineaţă să se facă înainte de a lua micul dejun, pentru că saliva are o consistenţă mai vâscoasă pe timpul nopţii, placa bacteriană care se depune este foarte aderentă, astfel că orice aliment ingerat se va depune foarte bine pe aceasta, iar periajul ulterior nu va reuşi îndepărtarea în totalitate a acestor resturi. Seara, periajul se face după cină, exact înainte de culcare, pentru a nu rămâne în cavitatea bucală resturi alimentare pe timpul nopţii. Pentru un periaj eficient este bine să nu se ude periuţa înainte de spălare. Tehnica de periaj este foarte importantă în menţinerea sănătăţii dinţilor şi a suportului acestora. Astfel, se periază dinţii în grupuri de 2-3, incluzând câte un dinte din grupul curăţat anterior. Periuţa se ţine cu perii la 45 de grade faţă de suprafaţa de curăţat, pe dinte, foarte aproape de gingie, realizându-se 8-10 mişcări de rotaţie numai dinspre gingie spre vârful dintelui, niciodată invers. Se curăţă întâi suprafeţele exterioare (dinspre obraz) ale dinţilor superiori şi inferiori. Perii lungi vor pătrunde şi în spaţiile interdentare, reuşind îndepărtarea resturilor din aceste locuri. Apoi se curăţă suprafeţele din interior ale dinţilor, respectând aceleaşi mişcări descrise mai sus. Pentru curăţirea feţelor interne ale dinţilor din faţă se poziţionează periuţa vertical şi se utilizează perii mai lungi sau jumătatea superioară, care vor acţiona de la baza gingiei şi în spaţiile dintre dinţi. Suprafaţa pe care se mestecă a dinţilor va fi curăţată prin mişcări de înainte-înapoi, până la ultimul molar. Timpul de periaj este în funcţie de dexteritatea fiecăruia, dar nu trebuie să dureze mai puţin de un minut. După periaj se clăteşte bine gura, pentru a reuşi înlăturarea completă a resturilor dislocate de pe dinţi. Chiar şi realizat corect, periajul dentar reuşeşte îndepărtarea unui procent de 25% dintre bacteriile care se găsesc în cavitatea bucală. Astfel, periuţa va fi completată de aţa dentară, folosită măcar o dată pe zi, după periaj. Firul de mătase se va înfăşura în jurul fiecărui dinte şi, cu mişcări de sus în jos, se va realiza curăţirea acestora. Chiar şi după folosirea aţei, cantitatea de bacterii existente nu este major diminuată, deci introducem o apă de gură fără alcool, cu clorhexidrină, pentru folosire zilnică. Aceasta completează igiena orală şi asigură menţinerea unui nivel scăzut de placă bacteriană.