Cum se realizează diagnosticul corect al strabismului

Termenul de strabism (deviaţie oculară) derivă din grecescul "strabos", care se poate traduce "privirea încrucişată". Strabismul înseamnă, de fapt, lipsa alinierii globilor oculari determinată fie de anomalii ale vederii binoculare sau de anomalii în controlul neuromuscular ocular. Orice deviaţie de la poziţia normală a globilor oculari (spre nas, spre afară) constituie ceea ce medicii numesc strabism.

Diagnosticul strabismului se bazează pe următoarele etape:

- anamneza trebuie să stabilească dacă în familie au mai existat cazuri de strabism sau cazuri cu vicii de refracţie importante. Se stabilesc antecedentele personale: dacă au fost infecţii intrauterine, traumatism obstetrical, hipoxie la naştere. Modul de apariţie a strabismului este important (debut progresiv sau brusc, consecutiv unor boli sau traumatisme);

- refracţia va fi efectuată după dilatarea pupilei cu atropină, timp de o săptămână, pentru a depista ametropiile. Se va face apoi corecţia optică şi se va determina acuitatea vizuală pentru a pune în evidenţă ambliopia. La copii nonverbali, se poate folosi testul privirii preferenţiale sau nistagmusului optochinetic;

- examenul clinic este cu atât mai dificil cu cât copilul este mai mic. Acest examen trebuie să evidenţieze prezenţa unui strabism latent sau a unuia care deja se manifestă, devierea unuia (strabism monocular) sau a ambilor ochi (strabism binocular sau altern) de la starea de ortoforie (posibilitatea de convergenţă a axelor vizuale pe obiectul fixat pentru orice distanţă şi direcţie a privirii, fără efort muscular şi oboseală). De asemenea, se va încerca depistarea cauzei apariţiei strabismului;

- examenul ortoptic îşi propune să definească următoarele aspecte: prezenţa deviaţiei oculare, felul şi mărimea unghiului de deviere, situaţia vederii binoculare, prezenţa ambliopiei şi caracterele ei şi statusul analizatorului vizual şi a anexelor sale în vederea depistării cauzei strabismului;

- metodele de examinare pentru deviaţia oculară vor ţine cont de vârsta şi colaborarea pacientului.

Ca examene de specialitate, realizate de oftalmolog, în vederea depistării strabismului, se pot enumera: examenul în lumina difuză, poziţia reflexului cornean, 4 Worth test, testul Titmus (pentru vederea binoculară), determinarea acuităţii vizuale.