Cum se tratează flegmonul periamigdalian

Flegmonul periamigdalian reprezintă o supuraţie acută a ţesutului care separă amigdala de peretele faringian şi apare cel mai frecvent după o amigdalită acută sau amigdalită cronică reacutizată.

O serie de factori generali contribuie la dezvoltarea acestei forme de infecţie:

- oboseala, frigul (este mai frecvent primăvara şi toamna);

- traumatisme locale, boli infecţioase (scarlatina, difteria).

Printre cauzele locale favorizante, menţionăm:

- prezenţa proceselor inflamatorii cronice la nivelul amigdalelor;

- septicitatea buco-dentară: carii dentare, fistule alveolare, de asemenea, accidentele de erupţie ale măselei de minte pot produce supuraţii flegmonoase ale amigdalei;

-infecţii de vecinătate (adenodite, rinite, sinuzite);

-intervenţii chirurgicale la nivel rino-sinusal.

Vom descrie, în continuare, simptomele flegmonului antero-superior, care este cel mai frecvent. Acesta debutează după o amigdalită acută tratată superficial, după o amigdalită cronică acutizată sau în cursul erupţiei unui molar de minte cu:

- disfagie (durere în gât simţită atât în timpul înghiţirii, cât şi după), fiind foarte puternică, devenind sâcâitoare;

- otalgie reflexă (durere în ureche);

- adenopatie regională (infamaţia dureroasă a ganglionilor de la nivelul gâtului);

- salivaţie abundentă;

- refuzul alimentaţiei, modificarea vocii, halenă fetidă (miros putred din gură), stare generală modificată, cu febră, durere de cap, insomnie, trismus (imposibilitatea de a deschide gura sau efectuare acestui gest cu foarte multă greutate, din cauza spasmului muşchilor masticatori);

- poziţia bolnavului este specifică din cauza acestor simptome (gât ţeapăn, cap aplecat, gura întredeschisă).

Evoluţia este, în marea majoritate a cazurilor, favorabilă, sub un tratament corect efectuat. Sunt, însă, semnalate şi următoarele situaţii particulare:

- deschiderea spontană a colecţiei de puroi ce înconjoară amigdala;

- se resoarbe într-o parte şi se dezvoltă pe partea opusă;

- vindecare foarte lentă, cu resorbţia completă după trei săptămâni;

- apariţia complicaţiilor (extensia spre laringe, spre baza limbii, septicemia, hemoragia, meningita, abcesul cerebral).

Se impune tratament de urgenţă

Tratamentul este o urgenţă şi va fi efectuat într-un serviciu specializat ORL, constând în:

- deschiderea chirurgicală a colecţiei purulente, favorizând eliminarea puroiului. Este bine ca înainte de acest gest să se efectueze o puncţie în punctul de bombare maximă a colecţiei şi efectuarea unui examen bacteriologic din puroiul extras şi a unei antibiograme;

- antibioterapie masivă administrată injectabil (intramuscular sau pe venă);

- antalgice, antipiretice (contra durerii şi febrei);

-regim dietetic cu o alimentaţie uşoară, bazată pe lichide şi semisolide;

- intervenţie chirurgicală de scoatere a amigdalelor după o lună de zile.