Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Cum se tratează furunculul de conduct auditiv extern

Cum se tratează furunculul de conduct auditiv extern

Un articol de: Simona Alina Strugariu - 29 Apr, 2009

Furunculul de conduct auditiv extern este o afecţiune extrem de dureroasă a urechii şi constă în dezvoltarea unei infecţii la nivelul foliculilor piloşi (ai firului de păr) situaţi la nivelul părţii externe a conductului auditiv extern.

Agentul patogen este stafilococul. Rareori furunculul apare şi prin obstrucţia canalului secretor al unei glande sebacee (care secretă sebum), cu infectarea ulterioară a acestuia.

Mediul cald şi umed scad rezistenţa tegumentului la infecţii, ceea ce explică prezenţa crescută a acestei afecţiuni în timpul verii. Printre factorii favorizanţi se numără şi traumatismele locale, dermatozele însoţite de mâncărime a pielii, ce determină leziuni produse de scărpinat şi diabetul zaharat. De aceea, la o persoană care dezvoltă des furuncule la nivelul oricărei regiuni cutanate este obligatorie evaluarea valorilor glicemiei, care oferă, de multe ori, surprize în sensul prezenţei unor valori crescute, deci a unui diabet incipient.

La debut, afecţiunea este foarte dureroasă, atât spontan, cât mai ales la uşoara tragere de ureche. Zona afectată este uşor tumefiată, roşie. Uneori tumefacţia poate fi atât de importantă încât să blocheze conductul şi să apară şi o scădere de auz.

Ulterior, procesul infecţios se localizează şi se formează o pustulă (o pungă de puroi), care, de regulă, evoluează spontan spre spargere, moment în care durerea se ameliorează şi apare o scurgere purulentă, de culoare galbenă, la nivelul urechii. Leziunea poate să nu fie singulară, ci să intereseze mai mulţi foliculi piloşi, determinând furunculoza.

Fără tratament, afecţiunea progresează, putând determina complicaţii locale (celulita) sau loco-regionale (inflamarea ganglionilor din jurul urechii). Tratamentul are drept scop, în primul rând, calmarea durerii, prin aplicaţii locale (comprese şi mese intraauriculare), cu soluţii slab alcoolizate, cu soluţie de Burow (care favorizează formarea colecţiei purulente) sau de rivanol. Mesa trebuie umezită din 3 în 3 ore.

La acest tratament local se asociază un tratament general cu antibiotic antistafilococic (de regulă, Oxacilina), mai ales dacă există şi fenomene generale date de procesul infecţios (febră, tumefiere locală importantă, extinsă uneori şi în spatele urechii). În plus, se prescriu antiinflamatoare şi antalgice (contra durerii). Dacă după 24-48 de ore de la începutul afecţiunii furunculul nu fistulizează spontan (nu se sparge) şi nici evoluţia locală nu este favorabilă, se incizează cu bisturiul şi se elimină colecţia de puroi, pentru că, altfel, afecţiunea poare reapărea.

La pacienţii cu furuncule repetate, se administrează vaccin stafilococic tipizat sau autovaccin. Evoluţia cu multiple recăderi este mai frecventă la pacienţii diabetici, de aceea la aceşti bolnavi trebuie să controlăm nivelul glicemiei.