Cum stăm cu tensiunea?

A devenit un fapt obişnuit ca la întâlnirea a două persoane trecute de 50 de ani, în afară de salutul uzual, să apară şi întrebarea: "Dar cu tensiunea cum mai stai?"

De regulă, tensiunea arterială creşte odată cu vârsta. Ea are două componente:

- tensiunea sistolică (numărul mai mare, care reprezintă presiunea necesară de pompare a sângelui de la inimă spre periferie);

- tensiunea diastolică (numărul mai mic, care reprezintă presiunea vaselor de sânge în timpul perioadei de umplere a inimii).

Deşi, aşa cum afirmam mai sus, valorile tensiunii arteriale cresc cu vârsta, după 60 de ani, presiunea diastolică începe să scadă lent, deoarece vasele sanguine, din elastice, devin rigide. Se consideră tensiunea arterială normală atunci când valoarea sistolică este mai mică de 129 mmHg, iar cea diastolică mai mică de 8,4 mmHg. Peste aceste valori urmează prehipertensiunea (sub 140/90 mmHg) şi apoi trei stadii de hipertensiune (uşoară, moderată şi severă). Deşi de multe ori boala evoluează asimptomatic, ea poate afecta, în timp, mai multe organe, cum ar fi creierul, rinichii, inima şi ochii. La persoanele la care boala nu a fost diagnosticată sau a fost tratată insuficient, există riscul de a se produce accidente vasculare cerebrale, insuficienţă renală, infarcte de miocard sau retinopatii, care duc la orbire.

Uneori, hipertensiunea arterială se manifestă prin dureri de cap, oboseală, ameţeli, ţiuituri în urechi sau tulburări de vedere. Aceste simptome pot fi provocate şi de exerciţiile fizice extenuante, fumatul, consumarea de băuturi sau alimente care conţin cafeină (cafea, ceai, coca-cola). Deoarece are un debut insidios, toate persoanele adulte trebuie să-şi măsoare tensiunea arterială cel puţin de câteva ori pe an. În cazul în care se constată valori peste cele normale, se vor stabili consultaţii regulate la medic, pentru a se urmări valorile şi pentru a se adapta stilul de viaţă, în vederea prevenirii complicaţiilor.

Se va avea în vedere un regim adecvat care include: exerciţii fizice, reducerea consumului de sare, a băuturilor alcoolice şi a celor care conţin cafeină, abandonarea fumatului şi menţinerea unei greutăţi corporale normale.

Există numeroase clase de medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Într-un fel, aceasta este o dovadă că nici unul dintre ele nu este perfect. De altfel, trebuie reţinut că hipertensiunea arterială nu se vindecă, tratamentul medicamentos având doar rolul de a încetini cât mai mult timp evoluţia bolii.

În ţările dezvoltate, la relaţia medic-pacient s-a adăugat şi farmacistul, deoarece, la pacienţii arondaţi unei farmacii, medicaţia poate fi introdusă într-o bază de date, ceea ce permite monitorizarea efectelor benefice şi adverse ale medicaţiei şi alegerea celor mai bune soluţii farmacoterapeutice.