Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cum tratăm dermatita seboreică
Dermatita seboreică este o afecţiune a pielii, care se caracterizează prin apariţia unor mici cojiţe, denumite medical cruste. Acestea pot fi albicioase, uscate sau grăsoase. Principala formă a acestei afecţiuni este mătreaţa sau scuamele. De cele mai multe ori dermatita seboreică afectează pielea capului, fruntea, sprâncenele, şanţurile nazale şi faţa. De asemenea, mai poate apărea pe pielea din spatele urechilor, în canalul auditiv extern şi chiar şi pe piept, în dreptul sternului.
Dermatita seboreică se manifestă prin scuame albe la nivelul scalpului, care se desprind, lăsând în loc nişte pete roşiatice şi se fixează în firele de păr. Leziunile apărute pot da mâncărimi şi prin scărpinare excesivă se pot suprainfecta, căpătând un aspect cu totul neplăcut. Cauza afecţiunii nu este cunoscută, însă au fost identificaţi câţiva factori, care contribuie la apariţia dermatitei seboreice: - stresul; - obezitatea; - lipsa de odihnă; - boala Parkinson; - boli de piele asociate: acneea rozacee, acneea vulgară, psoriazisul; - folosirea unor loţiuni, care usucă pielea şi care au în compoziţie prea mult alcool; - spălarea rară cu şampon sau folosirea unor şampoane prea agresive care stimulează secreţia sebacee. Mătreaţa este o manifestare a dermatitei seboreice, mai mult sau mai puţin severă, pentru care nu există un tratament standard, ci este personalizat de un medic de specialitate. Controlul medical periodic este esenţial pentru a se observa rezultatele tratamentului şi pentru ca acesta să fie de ajutor. Tratamentul adecvat al dermatitei seboreice trebuie să ţină seama de următoarele principii: - terenul pe care evoluează, predispuşi fiind tinerii; - tratarea componentei fungice şi inflamatorii; - evoluţia cronică. Tratamentele moderne au în vedere două aspecte: produsele antifungice clasice (sulfura de seleniu, zinc - pyrithion, piroctolamina, propilen - glicol în concentratie de 15% etc.) şi antifungicele moderne (ciclopiroxolamina şi derivaţii de imidazol, substanţe care au şi efect antiimflamator). (sursa: www.topsanatate.ro)