Cum trebuie monitorizat nivelul de colesterol

Colesterolul, această substanță grasă produsă de ficat, care ajunge în organism și din alimentele pe care le consumăm, este considerat adesea factor favorizant al bolilor cardiovasculare. Medicii spun, însă, că nu trebuie văzut exclusiv ca inamic al sănătății, deoarece organismul are nevoie și de colesterol. În limitele considerate optime, el joacă un rol important în digestia alimentelor și în sinteza de hormoni și de vitamina D. De aceea, specialiştii ne sfătuiesc să menţinem nivelul colesterolului în anumite limite și să-l monitorizăm prin analize specifice.

Mulți dintre noi nu și-au verificat niciodată acest parametru și nu știu dacă sunt în categoria de risc, având în vedere că aproximativ o treime dintre bolile cardiovasculare au drept cauză valori crescute ale colesterolului, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Este şi motivul pentru care Centrul American pentru Prevenirea și Combaterea Bolilor recomandă monitorizarea periodică a colesterolului chiar și pentru adulții care se știu sănătoși, la intervale de 4 sau 6 ani. Cei cu probleme cardiace sau care au în familie cazuri de colesterol mărit ar trebui să facă aceste analize cel puțin o dată la 3 ani. Potrivit experților americani, nivelul de colesterol din sânge ar trebui verificat și în cazul copiilor și al adolescenților, măcar o dată între 9 și 11 ani și, din nou, între 17 și 21 de ani. Este important, deoarece colesterolul mărit nu produce manifestări clinice, iar efectele sale asupra sistemului cardiovascular pot fi dintre cele mai grave, dacă nu este diagnosticat din timp.

Factorii care determină creșteri ale colesterolului sunt legați, în primul rând, de un stil de viață nesănătos, ceea ce înseamnă sedentarism, stres, alimentație nesănătoasă, bogată în grăsimi animale și zaharuri. De asemenea, obezitatea este frecvent corelată cu valori mari ale colesterolului, la fel și afecțiunile glandei tiroide și multe alte patologii. Vârsta, fumatul, consumul de alcool și predispoziția genetică reprezintă alți factori favorizanți.

Deoarece nu este solubil în plasma sanguină, pentru a fi transportat în sânge, colesterolul se lipește de proteine, formând așa-numitele lipoproteine, care sunt de două feluri: lipoproteine cu densitate scăzută (LDL), considerate colesterol rău, și lipoproteinele cu densitate mare (HDL), considerate colesterol bun. Colesterolul rău ajunge în toate țesuturile, iar în cantități prea mari produce depuneri pe pereții arterelor, îngustându-le, ceea ce favorizează apariția problemelor cardiovasculare. Celălalt tip de colesterol este considerat bun, deoarece el ajunge în ficat, unde este metabolizat și eliminat.

Pentru o evaluare completă a nivelului de colesterol, medicii recomandă analize de sânge, care includ determinarea colesterolului total, a colesterolului rău (LDL), a colesterolului bun (HDL). Monitorizarea trigliceridelor este și ea necesară, întrucât trigliceridele sunt un alt tip de grăsimi prezente în sânge şi care, în cantități mari, pot distruge colesterolul bun.

Nivelurile serice ale colesterolului considerate optime s-au modificat de-a lungul timpului, pe măsură ce au apărut noi studii privind legătura dintre colesterol și riscurile cardiovasculare. În trecut, un colesterol total de 300 mg/dl era considerat normal, fiind apanajul persoanelor rotunjoare și sănătoase, explică dr. Vasi Rădulescu într-un material de informare prezentat pe pagina oficială a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”. În prezent este acceptat colesterolul seric total cu o valoare de până la aproximativ 200 mg/dl. Deosebit de importante sunt fracțiunile sale, colesterolul LDL, care trebuie să aibă o valoare între 70 şi 100 mg/dl, iar colesterolul HDL între 45 şi 60 mg/dl. (I. M.)