Cum trebuie tratată varicela la copil

Varicela este o boală cu răspândire universală, ce apare endemic în colectivităţi şi uneori în epidemii. 75% dintre copiii ce locuiesc în mediul urban fac boala până la vârsta de 15 ani şi 90% până la vârsta de 20 de ani. Boala are o prevalenţă mare în lunile de iarnă şi primăvară.

Sursa de infecţie o constituie bolnavii de varicelă sau de herpes zoster, care sunt infecţioşi prin leziunile de la nivelul pielii şi mai ales ale mucoaselor. Transmiterea se realizează de la o persoană la alta, prin contact direct sau prin picături de secreţie nazofaringiană răspândite în mediul înconjurător de persoana bolnavă. Transmiterea indirectă prin obiecte proaspăt murdărite cu secreţii provenite de pe mucoase sau din leziunile pielii poate fi posibilă, dar se realizează rar, deoarece virusul nu rezistă mult în mediul extern. Poarta de intrare a virusului este mucoasa nazofaringiană şi cea conjunctivală. Transmiterea infecţiei este posibilă şi prin transportul de curenţi de aer conţinând picături infectate de la bolnavi.

Durata perioadei de contagiozitate începe cu o zi-două înainte de apariţia erupţiei şi durează aproximativ 6 zile după apariţia ultimului val eruptiv. Copiii născuţi din mame imune prezintă o imunitate ce durează până la vârsta de 6 luni. Imunitatea după varicelă este de lungă durată, reîmbolnăvirile fiind excepţionale.

Incubaţia este în medie de 14-15 zile, după care urmează perioada preeruptivă, cu durata de 1-2 zile, când pot fi prezente cefaleea, febra, durerile musculare. Perioada eruptivă se caracterizează prin apariţia unei erupţii pe corp, pe faţă, fiind însoţită de febră şi de un discret prurit (mâncărime). Elementele eruptive se prezintă la început sub formă de macule mici (2-4 mm), rotunde sau ovale, de culoare roşie. După câteva ore trec în stadiul de vezicule, aşezate pe o bază eritematoasă, fiind comparate cu picături de rouă. Dacă nu este ruptă, vezicula dispare treptat, se turteşte prin reducerea conţinutului, care se resoarbe şi, totodată, se concentrează. La sfârşit, vezicula se usucă, formând o crustă, fără să lase cicatrice, cu excepţia unei pigmentaţii trecătoare. Stadiul de crustă poate dura 10-20 de zile.

Numărul elementelor eruptive este redus, în general, de la câteva zeci la câteva sute, dar sunt şi situaţii, în special la adolescenţi şi adulţi, când numărul lor poate fi foarte mare.

Elementele eruptive apar şi pe mucoase, în special în cavitatea bucală, unde veziculele se rup uşor, lăsând o ulceraţie ce provoacă dureri la masticaţie.

Tratamentul bolii

Tratamentul trebuie strict supravegheat de medic. Bolnavul va fi izolat la domiciliu. Spitalizarea este rezervată numai cazurilor severe şi complicate. În condiţii de izolare tratamentul este simptomatic şi de prevenire a complicaţiilor. Se acordă o atenţie deosebită îngrijirii pielii, pentru a împiedica infectarea elementelor eruptive. Baia nu este permisă până la uscarea crustelor, deoarece prin decaparea precoce a lor se deschid porţi de intrare pentru bacterii. Igiena corporală se realizează cu apă alcoolizată.

Mâncărimea se tratează prin folosirea de talc mentolat sau de alcool mentolat sau cu administrarea de antihistamine, dar numai la recomandarea medicului curant. Repausul la pat este obligatoriu pentru o perioadă de aproximativ 7 zile. Regimul alimentar va fi axat pe supe, lapte, brânză de vaci, fructe, având în vedere greutatea în masticaţie şi deglutiţie (mestecarea şi înghiţirea alimentelor).

Ţinând cont de faptul că evoluţia varicelei se poate complica, chiar dacă sunt respectate regulile minime igienico-sanitare, adresaţi-vă medicului de familie pentru supraveghere şi pentru tratarea corectă a pacientului.