De ce apar şi cum se tratează pietrele la fiere

Litiaza biliară este o boală frecventă, caracterizată prin formarea de calculi, de obicei în vezicula biliară (colecist), dar posibil şi în căile biliare intrahepatice. Răspândirea geografică a bolii este influenţată de obiceiurile culinare (de alimentaţia bogată în grăsimi animale cu aport crescut de colesterol).

Litiaza biliară (pietre la fiere, în limbaj popular) afectează 10% din populaţia adultă după 40 de ani, predominant femeile, fiind cea mai frecventă boală a căilor biliare. Predominanţa feminină este consecinţa variaţiilor mari hormonale (sarcini multiple, administrarea de estrogeni), care au efect anticolecistokinetic, favorizând hipotonia veziculară (colecistul nu se contractă pentru a elimina conţinutul) şi staza biliară.

Calculii biliari se formează ca urmare a precipitării, sub formă solidă, a unor substanţe care, în mod normal, se află în bilă, sub formă solubilă. Colesterolul şi bilirubina sunt menţinute la nivel biliar în stare solubilă cu ajutorul sărurilor biliare şi al lecitinei. Dacă proporţiile acestora se modifică, fie prin creşterea concentraţiei de colesterol, fie prin scăderea concentraţiei de săruri biliare şi lecitină, colesterolul îşi pierde solubilitatea şi precipită sub formă de cristale.

Forma latentă a bolii reprezintă aproximativ 90% dintre cazuri, este asimptomatică şi, de cele mai multe ori, descoperită cu ocazia unui control de rutină. Litiaza biliară simptomatică se caracterizează prin apariţia sindromului dispeptic biliar şi prin colica biliară.

Sindromul dispeptic biliar este reprezentat de anorexia pentru grăsimi, senzaţie de amar în gură, vărsături bilioase, durere în hipocondrul drept, însoţite sau nu de migrenă biliară.

Acest sindrom apare frecvent după abuzul de alimente, în special al celor greu digerabile, bogate în grăsimi, coloranţi şi conservanţi.

Colica biliară este consecinţa migrării unui calcul, de cele mai multe ori, sau a spasmului veziculei şi căilor biliare. De obicei, durează de la câteva minute până la două ore, repetându-se 3-4 zile şi se caracterizează prin durere paroxistică în hipocondrul drept, spate şi umăr.

Diagnosticul este stabilit pe baza simptomatologiei, analizelor de laborator şi imagistică (colecistografia şi/sau ecografia).

Tratamentul litiazei biliare este medical, hidromineral şi chirurgical. Tratamentul medical cuprinde antispasticele, colereticele şi dieta de cruţare, cu efect coleretic şi de alcalinizare a bilei. Acestea pot fi efectuate în următoarele staţiuni: Slănic-Moldova, Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata.

Tratamentul chirurgical este indicat în majoritatea cazurilor care au o suferinţă clinică accentuată şi, mai ales, pentru a preveni eventualele complicaţii mecanice şi infecţioase.