De ce sunt importante fructele în alimentaţia sugarului

Sucurile de fructe aduc un conţinut strict în vitamine şi sunt bogate în fructoză, iar prin îmbogăţirea lor cu făinos dulce prezintă un aport nutritiv consistent pentru sugar. Valoarea nutritivă a fructelor creşte odată cu posibilitatea administrării lor integrale, mai ales sub formă proaspătă.

Primul element introdus în alimentaţia sugarului sănătos la vârsta de 4 luni, pentru cel alimentat artificial, şi la 6 luni, pentru cel alimentat numai cu lapte matern, este sucul de fructe. Acesta va fi administrat o dată pe zi, între două mese, de preferat în jurul orei 10:00. Sucurile pot fi preparate din morcov, mere, lămâie, portocale, grepfrut, mandarine, piersici.

Sucurile din fructe se pot îndulci cu zahăr, după gustul mamei, administrându-se, de preferat, în mod separat, şi nu în amestec, pentru a dezvolta simţul gustativ al sugarului şi a-l deprinde cu gusturi variate.

Pentru a obişnui sugarul cu gustul sucului, la început se vor administra câteva picături, crescându-se, treptat, cantitatea, până la câteva linguriţe. Pe măsură ce sugarul se obişnuieşte cu gustul sucului, cantitatea poate creşte până la 50-60 ml/zi. Sucul de fructe poate fi îmbogăţit, ulterior, cu făinos dulce, respectiv biscuit, pişcot, înlocuindu-se o masă de lapte cu acest preparat. Pe măsură ce sugarul acceptă sucul de fructe îmbogăţit cu făinos dulce, se poate introduce şi pulpa de fruct, piureul de fructe îmbogăţit şi el cu făinos dulce.

După vârsta de 6-7 luni gama sucurilor poate fi lărgită cu suc de roşii, struguri, pere, caise, toate proaspete, deoarece fermentează apos. De asemenea, fructele mai pot fi administrate şi sub formă de compot, îmbogăţit cu făinos dulce. După 8 luni, când sugarul ia patru mese/zi, fructele pot fi servite ca un al treilea fel la masa de prânz. Nu trebuie omis faptul că după vârsta de un an fructele trebuie să facă parte din meniul zilnic, sub orice formă.

Fructele conţin multă apă, unele vitamine şi provitamine, săruri minerale şi glucide, sub formă de fructoză, glucoză şi amidon, mai ales în banane, puţine proteine şi lipide, unii acizi organici, celuloză şi pectine, substanţe importante în reglarea tranzitului intestinal.

Citricele conţin multă vitamina C şi mai puţine vitamine din grupul A şi B. Piersicile şi perele conţin cantităţi mari de potasiu, iar căpşunii, fragii, murele şi zmeura conţin o mare cantitate de vitamina C, însă trebuie administrate cu prudenţă, deoarece exercită şi o puternică acţiune alergizantă.

Merele conţin vitamine din grupele A, B şi C. Datorită conţinutului mare de pectine şi datorită acţiunii lor alcalinizante, sunt folosite în tratamentul bolii diareice a sugarului. Acţiune antidiareică au şi coacăzele, afinele şi gutuile.