Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
23 Dec, 2024
De la absint, la pelinul de mai
Absintul este o băutură puternic alcoolizată, al cărui consum repetat determină manifestări toxice importante, atât psihice, cât şi neurologice. A fost considerat mult timp o substanţă tonică şi antifebrilă. Numele său provine din asocierea unor plante medicinale aro-mate şi amare (Artemisia absinthium, Artemisia pontica) reunite în mod curent sub denumirea de absint, la care se adaugă şi alte extracte de plante (tarhon, anason, fenicul, isop, coriandru, melisă, angelică şi lămâiţă). Dintre elementele active ale acestei băuturi, apărute în Franţa în secolul al XVIII-lea, menţionăm absinthina (tonic amar) şi thuyona, cu importante proprietăţi psihoactive. Dacă ţinem seama de faptul că toxicitatea thuyonei se asociază cu cea a alcoolului, care poate ajunge până la 700 , realizăm de ce ingestia de absint determină dureri spontane, care, în timp, evoluează până la insensibilitate absolută. La acestea se adaugă, la consumatorii cronici, tulburări de mişcare, tremurături, pierderea memoriei şi chiar halucinaţii.
Puţini mai ştiu astăzi că, prin deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, consumarea acestei băuturi cuprinsese cercurile artistice şi literare occidentale, printre consumatori numărându-se Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Maupassant, Poe, Wild, Toulouse-Lautrec şi mulţi alţii. Băutura, numită şi „drăcuşorul verde“, se consuma în cadrul unui ceremonial în care se turna pe un cub de zahăr, într-o lingură aşezată pe un pahar. Ulterior, consumul absintului a devenit un adevărat flagel, mai ales că, sub denumirea de „apă de mort“ sau „mama golanilor“, absintul se prepara cu alcool contrafăcut. Acest fapt a dus, la începutul secolulul al XX-lea, la interzicerea utilizării sale în Belgia, Elveţia şi Franţa. În zilele noastre, absintul, aproape peste tot interzis, mai este comercializat în unele ţări din Europa Centrală, dar nu trebuie confundată această băutură veritabilă cu un surogat comercializat sub acelaşi nume, dar preparat cu o plantă înrudită cu pelinul şi cu esenţă de anason conţinând thuyonă. Informăm cititorii că Artemisia absinthium nu este altceva decât pelinul, care, în România, este utilizat pentru aromatizarea vinului, primăvara, produs comercializat sub numele de „vin-pelin“ sau „pelin de mai“, care este departe de a avea toxicitatea absintului.
