Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate De la medicină alternativă la medicină integrată

De la medicină alternativă la medicină integrată

Un articol de: Ostin Mungiu - 10 Iulie 2007

Parcurgând literatura medicală franceză din ultima vreme, am rămas mirat de faptul că doi francezi din trei au recurs la tratamente zise alternative.

Centrele de terapie a durerii din spitale colaborează din ce în ce mai mult cu practicieni de medicină alternativă. Este interesant cum aşa-numita medicină convenţională este completată continuu cu alte metode alternative cum ar fi tehnicile de relaxare, osteopatia, acupunctura sau auriculoterapia.

Într-un raport realizat în 2005 de către Misiunea Interministerială de Vigilenţă se arată că în 4 ani numărul metodelor de medicină „paralelă“ a crescut de la 89 la 200. În Franţa, Ordinul Naţional al Medicilor recunoaşte numai acupunctura şi homeopatia.

Aceste metode alternative, care încearcă să se cristalizeze în conceptul de medicină integrată, concept care ia în considerare pacientul ca un întreg, se împart în metode „energetice“ (acupunctură, auriculoterapie), metode „verzi“ (aromoterapie, fitoterapie) sau metode manuale ( osteopatia, chiropraxia şi altele). La aceste metode, care se găsesc deja publicate în ghiduri, se adaugă şi altele, mai ciudate, cum ar fi geloterapia (terapia prin râs) şi iridologia (metodă în care diagnosticul se bazează pe examinarea irisului).

Dispreţuite la început, fiind considerate mai aproape de şarlatanie decât de medicină, aceste metode au ajuns în atenţia medicilor şi din cauza presiunii publicului. Din acestă cauză, începând de la mijlocul anilor â90, la vestita Universitate Harvard din SUA a luat naştere un „Centru Naţional de Studiu al Medicinei Complementare şi Alternative“, cu un buget de aproximativ 100 milioane de euro. Cu acest buget, sunt în curs de realizare studii ştiinţifice serioase, care au ca scop evaluarea eficacităţii metodelor alternative cu aceeaşi rigoare cu care se fac studiile clinice pentru medicamente noi. Despre rezultatele acestor studii vă vom informa în numerele următoare.