Despre abordarea tuberculozei în medicina naturistă

Tuberculoza este o gravă boală infecto-contagioasă, cu evoluţie cronică, ce poate afecta toate organele corpului, îndeosebi plămânii (tuberculoză pulmonară), dar şi alte organe (oase, articulaţii, rinichi, intestine, creier, meninge, laringe, ganglioni limfatici, piele, ochi). Pe lângă tratamentul medicamentos, fitoterapia, cu remediile sale blânde, poate aduce numeroase beneficii bolnavilor afectați de această boală.

La început, tratamentele se făceau numai cu ceaiuri şi ventuze. După secolul al XVI-lea s-a recomandat cura într-o localitate montană, mai ales în zona pădurilor de conifere, unde bolnavul găsea aerul încărcat cu vapori de uleiuri eterice puternic dezinfectante, precum şi hrană bună şi odihnă deplină. În secolul XX a fost lansat tratamentul medicamentos, tot mai perfecţionat, cu antibiotice şi diferite preparate chimice tuberculostatice care au schimbat radical evoluţia şi gravitatea bolii. În urma acestor tratamente s-a înregistrat o scurtă perioadă de regres a bolii, atât la adulţi, cât şi la copii (0-14 ani), chiar până la eradicarea totală în unele ţări.

În România, boala a înregistrat un declin substanţial între anii 1950 și 1980. dar, în ultimele două decenii, numărul bolnavilor a crescut iarăşi, devenind o maladie endemică, prezentă în toate zonele ţării.

Fitoterapia recomandă plante medicinale care conţin substanţe antibiotice, vitamine şi săruri minerale, având efecte în stoparea şi stabilizarea bolii, în distrugerea bacilului Koch şi în remineralizarea ţesutului conjunctiv prin conţinutul ridicat în acid silicic şi potasiu. Pentru solubilizarea silicaţilor se recomandă ca ceaiurile să fie preparate sub formă de decocturi.

Cu rol hemostatic, bactericid, depurativ, diuretic, expectorant şi fluidizant al secreţiilor bronşice se recomandă:
- decocturi din specii vegetale separate (coada-calului, siminoc, plămânărică, iarbă-mare, tri­foi-roșu, tuia, traista-ciobanului şi teci de fasole) din care se consumă câte două-trei ceaiuri pe zi;
- infuzii din troscot, hamei, lumânărică, patlagină, podbal, salvie şi ventrilică, cu acţiuni antiseptice şi de stopare a transpiraţiei nocturne;
- macerat din rădăcini de valeriană (șase linguri pe zi).

Pentru completarea necesarului vitaminic, în special în perioada de iarnă şi de primăvară, se vor consuma zilnic două-trei căni cu infuzii din frunze de urzică, salvie şi ciuboţica-cucului, în amestec cu fructe de cătină-albă, măceş, scoruş-de-munte, ienupăr, muguri de plop negru şi conuri de hamei.

Pentru conţinutul bogat în vitamina C şi în complexul B se utilizează siropul de hrean, preparat din rizomi proaspeţi, tăiaţi mărunt şi amestecaţi cu o cantitate egală de zahăr; se consumă o lingură-două pe zi, în timpul meselor, având o multitudine de proprietăţi terapeutice (vitaminizante, antiseptice, antispastice, expectorante, diuretice şi stimulatoare).
Cu proprietăţi mineralizante, tonifiante şi cicatrizante sunt indicate decocturile din coa­da-calului (bogat în siliciu), podbal, troscot, mentă, tei, fructe de ienupăr, conuri de hamei, rizomi de pir, consumate zilnic trei-patru ceaiuri îndulcite cu miere sau zahăr, timp de trei-șase luni consecutiv.

Cu foarte bune efecte sunt folosite amestecurile de plante între care intră speciile menţionate mai sus, alături de alte specii cu mare eficienţă (busuioc, toporaşi, fructe de anason şi fenicul, coajă de salcie şi de stejar).

Efecte deosebite în tuberculoză şi tuse hemoragică are ceaiul de năpraznic (trei căni pe zi) şi uleiul eteric de pin (câte 20 picături în puţină apă, de trei ori pe zi, cu 20 minute înainte de mesele principale, într-o cură de două-trei săptămâni pe lună).

Reţeta autorului: coada-calului, hamei, troscot, pir, podbal, salvie, ienupăr, trifoi-roşu, patlagină, fenicul.

Apiterapia recomandă să se consume următoarele preparate:
r miere polifloră (500 g) amestecată cu una-două rădăcini rase de hrean (circa 100 g), care se macerează timp de 10 zile; se iau câte două linguri pe zi, cu două ore înainte de mesele principale, având însuşiri vitaminizante şi mai ales mineralizante prin conţinutul ridicat de Fe, Ca, Mg, K şi Na;
r tinctură 20-30% de propolis din care se iau câte 30 picături într-un pahar cu lapte cald, de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de mese, pentru o cură care durează 4-10 luni;
r miere de albine (o lingură) în borş poaspăt (250 ml), consumat zilnic, înainte de mese.
Recomandări deosebite se fac pentru pasta din miere de albine (150 g) cu petale de trandafiri de dulceaţă tăiate mărunt (100 g); se macerează într-un vas de sticlă, acoperit, ţinut la întuneric timp de cinci zile, din care se consumă câte două-trei linguri pe zi, dimineaţa şi seara (la copii se dau două-trei linguriţe pe zi). După două săptămâni de la preparare, pasta se aruncă, întrucât devine toxică.

Regimul alimentar

Hrana zilnică nu trebuie să fie abundentă, ci consistentă (3.500-4.000 de calorii pe zi) şi gustoasă, pentru a fi consumată cu plăcere. Va conţine atât produse bogate în albumine (carne, peşte, lapte, brânzeturi, ouă), cât şi făinoase, dulciuri, uleiuri vegetale, salate din legume proaspete, sucuri şi siropuri din fructe bogate în vitamine şi săruri minerale (măceşe, coacăze-negre, cătină-albă, lămâi, portocale, mere, pere, pepene-verde, struguri, zmeură, banane).

După mese se va consuma mult lapte fierbinte (minimum un litru zilnic), eventual de capră (250-300 ml), la care se adaugă o lingură miere de albine şi o lingură praf de cărbune din lemn de tei. Carnea şi peştele se vor servi sub formă de rasol (150-200 g/zi), din fiecare de două ori pe săptămână, precum şi mult unt pe pâine.

În fiecare zi se va suplimenta hrana cu drojdie de bere (30 g), grâu germinat, fulgi de orz, borş din tărâţe şi oţet de mere. Sunt deosebit de eficiente vitaminele B6, D2, D3, C şi Cavit 9, precum şi întăritoare cu calciu. Sunt interzise total alcoolul şi tutunul, precum şi grăsimile animale, care obosesc ficatul.

Respectând cu stricteţe acest regim alimentar, se va asigura necesarul de vitamine naturale (C, B) şi de săruri minerale, cu multiple efecte pozitive, prin reducerea incidenţei hemoragiilor şi a ulceraţiilor cavernoase. Vor dispărea durerile de plămâni, constipaţia şi va reveni la normal pofta de mâncare.

De asemenea, se previne creşterea acidului piruvic în sânge, care ar putea înlesni dezvoltarea bacilului Koch, precum şi acumularea acidului lactic în ţesuturi, în special în miocard, evitând astfel apariţia insuficienţei respiratorii şi cardiace. Pe ansamblu, creşte imunitatea organismului, iar starea generală se îmbunătăţeşte substanţial.

Tratamentul balneoclimateric

Din toate timpurile, apele minerale au fost un remediu de bază în prevenirea şi combaterea tuberculozei pulmonare. S-au dovedit eficiente apele minerale calcice (cu rol antiinflamator asupra mucoaselor căilor respiratorii), apele iodurate (care produc acumulări de iod în ţesuturile inflamate cu efecte de resorbţie a excesului de lichid) şi apele feruginoase (care reţin substanţele nutritive în organism, asigurând vitalizarea organismului şi combaterea anemiei).