Despre consecinţele deficitului de Vitamina B1

Vitamina B joacă un rol important în funcţionarea normală a sistemului nervos central şi periferic şi a glandelor endocrine: hipofiză, corticosuprarenală, tiroidă, pancreas. De asemenea, intervine în metabolismul apei, reglează funcţiile motorii, secretorii şi de absorbţie digestivă.

Vitamina B1 din alimente sau sintetizată de bacteriile intestinale se absoarbe la nivelul intestinului subţire. Prezenţa inflmaţiilor, stresul, diareea cronică, atrofiile mucoasei gastrice sunt factori ce defavorizează resorbţia vitaminei B.

După absorbţie, vitamina B intervine în procesele metabolice de bază ale organismului, cu rol de coenzimă, intervine în metabolismul glucidic, în metabolismul lipidelor şi al mineralelor. Totodată, vitamina B joacă un rol important în funcţionarea normală a sistemului nervos central şi periferic şi a glandelor endocrine: hipofiză, corticosuprarenală, tiroidă, pancreas. De asemenea, intervine în metabolismul apei, reglează funcţiile motorii, secretorii şi de absorbţie digestivă.

Nevoile de vitamina B sunt mai crescute la copii, în stările febrile, în tulburările nervoase, hepatice şi în regimurile alimentare cu cantităţi mai mari de glucide.

Sursele de vitamina B1 sunt alimentele de origine vegetală (cereale şi mai puţin legume) şi animală (carne, ficat, ouă, lapte, peşte). Cele mai mari cantităţi de vitamina B1 se găsesc în drojdia de bere, în coaja şi germenii boabelor de grâu. Prin fierbere, atât legumele, cât şi carnea pierd între 10% şi 50% din vitamina B1. Cele mai reduse pierderi de vitamina B1 se realizează prin conservarea prin frig şi prin sărare a alimentelor. Gradul de distrugere a vitaminei B1 este mai ridicat în alimentele la care se adaugă bicarbonat de sodiu, prin creşterea alcalinităţii acestora.

Carenţele deficitului de vitamina B1 sunt legate, cel mai frecvent, de aportul neadecvat. În funcţie de forma clinică şi de vârsta la care se manifestă, deficitul de vitamina B1 prezintă trei forme distincte.

La sugar, tabloul clinic de boală apare pe fondul malnutriţiei şi se manifestă prin paloare, edeme, iritabilitate, anorexie, tulburări digestive (vărsături, diaree). Încă de la debutul bolii sugarul este răguşit sau afon, prin paralizia nervului laringian. De asemenea, pot să apară manifestări cardiovasculare severe.

Forma juvenilă a deficitului de vitamina B1 apare la copiii hrăniţi predominant cu orez decorticat. Tabloul clinic, în aceste cazuri, este dominat de atrofie musculară şi leziuni degenerative nervoase. Acestea din urmă determină răguşeală, hipoacuzie, strabism. Leziunile degenerative ale nervilor periferici determină dureri la nivelul membrelor şi mers dificil.

Forma adolescentului şi a adultului este sugerată de ancheta alimentară şi este marcată din punct de vedere clinic de leziuni degenerative ale miocardului, leziuni degenerative nervoase şi hemoragii cerebrale.

Profilaxia bolii se face prin supravegherea regimurilor alimentare, care trebuie să fie echilibrate sub aspectul aportului de principii nutritive, a prezenţei vitaminei B1 şi a valorii calorice a regimului. Tratamentul formelor severe ale bolii se face prin administrarea de vitamina B1.