Despre corpii străini care pot bloca respiraţia copiilor mici

Corpii străini traheo-bronşici sunt mai frecvent întâlniţi la copiii între 1-3 ani, dar pot fi prezenţi la orice vârstă, şi reprezintă o urgenţă prin tulburările respiratorii majore şi complicaţiile grave pe care le produc.

Corpii străini care pot fi înghiţiţi sau inhalaţi de copiii mici sunt:

- solizi: ace, monede, perle, fragmente de instrumente chirurgicale (rămase în arborele traheo-bronşic după diverse manevre medicale efectuate în scop diagnostic şi terapeutic);

- organici: alimente, seminţe, nuci, alune;

- corpi vii: ascarizi, lipitori;

- endogeni: resturi de membrană hidatică, calcificări ganglionare, cazeum ganglionar.

Aceşti corpi străini pătrund în arborele traheo-bronşic printr-o perturbare a reflexului de apărare laringian, care, în mod normal, protejează traheea de intrarea accidentală a acestora. Acest lucru se întâmplă în momentul în care un oarecare corp străin este ţinut în gură şi aspirat în timpul unui inspir profund, strănut, căscat, râs, speriat (mai ales la copii). O parte dintre aceştia (12%) rămâne la nivelul laringelui, 18% se opresc în trahee şi marea majoritate (70%) se duc în bronhii, mai ales în cea dreaptă, care are o direcţie mai aproape de verticală decât cea stângă, favorizând alunecarea mai uşoară pe acest traiect.

În majoritatea cazurilor, simptomatologia este zgomotoasă şi dramatică, încă din primele secunde după inhalare, când apar accese de sufocare brutală, cu senzaţie de oprire a respiraţiei, întretăiate de salve de tuse violentă şi spaimă, cu cianoză (faţa se colorează în albastru) şi durere în spatele sternului. De cele mai multe ori, tulburările respiratorii se calmează încetul cu încetul şi corpul străin se fixează în bronhie, dispneea devine paroxistică pe un fond liniştit (apar periodic stări de dificultate la respirat). Drama iniţială se atenuează după aproximativ 30 de minute şi se instalează apoi o simptomatologie specifică locului unde s-a oprit corpul străin:

- corpii străini care sunt mobili la nivelul traheei dau o simptomatologie intermitentă, în funcţie de poziţia bolnavului. Astfel, la anumite mişcări ale corpului apar crize de tuse paroxistică, care, uneori, duc la aruncarea corpului străin în laringe, sub corzile vocale (loc care este foarte strâmt) şi, astfel, poate surveni decesul prin sufocare. Alteori, pe fondul unor perioade calme, se instalează accese nocturne, în poziţie culcată, de tuse cu timbru şuierător însoţită de voce răguşită;

- corpii străini care se fixează bronşic dau tuse intermitentă, însoţită de respiraţie mai dificilă, starea generală a pacientului fiind bună până la instalarea infecţiei secundare stagnării unui corp străin în arborele bronşic.

Pot duce la complicaţii grave

În cazurile cu corpi străini nediagnosticaţi la timp se poate instala o fază a complicaţiilor, când sunt prezente tusea cu expectoraţie abundentă, febra, dispnea (respiraţie îngreunată). Se bănuieşte prezenţa unui corp străin când examenul clinic şi paraclinic al pacientului (ascultaţie pulmonară, radiografie pulmonară) găsesc modificări unilaterale (pe un singur plămân).

Sunt câteva situaţii particulare în care evoluţia se abate de la descrierea anterioară:

- un corp străin voluminos care determină blocarea completă a căilor respiratorii, cu deces imediat;

- prin tuse, 2-4% dintre corpii străini pot fi eliminaţi spontan;

- uneori, pătrunderea corpului străin rămâne necunoscută, punând, astfel, probleme de diagnostic şi, uneori, erori de diagnostic.

Mare atenţie la jucăriile copiilor!

Tratamentul acestor corpi străini pătrunşi în căile respiratorii este o urgenţă şi constă în extragerea lor pe cale endoscopică (bronhoscopie). Rareori este nevoie de intervenţie chirurgicală, cu deschiderea toracelui, pentru a extrage aceşti corpi străini.

Atragem atenţia părinţilor să fie atenţi la jucăriile pe care le cumpără pentru copiii lor şi să respecte indicaţiile de pe ambalajul acestora (jucăriile cu piese mici, ce pot fi înghiţite sau aspirate, se interzic copiilor sub 3 ani). De asemenea, trebuie evitat de a da copiilor mici alimente dure, ca alunele sau nucile, diverse seminţe de dovleac sau floarea-soarelui, pe care aceştia nu le pot mesteca bine.