Despre efectele tămăduitoare ale frunzelor şi rădăcinilor de ţelină

La cererea cititorilor, în rubrica de astăzi vă vom prezenta o parte din efectele benefice ale preparatelor pe bază de ţelină în diverse afecţiuni digestive, metabolice, cardiovasculare sau reumatismale.

În bolile aparatului digestiv, atât frunzele, cât şi rădăcinile de ţelină prezintă o multitudine de proprietăţi terapeutice implicate în dereglări ale aparatului digestiv (gastrice, stomahice, laxative, antimalarice, vermifuge, drenarea ficatului, întărirea stomacului), iar seminţele au virtuţi carminative şi tonic-aperitive, cu implicaţii în balonări şi aerofagie.

Afecţiunile digestive influenţate pozitiv prin tratamente pe bază de ţelină sunt: digestie lentă, icter, ascită, hepatită, arsuri stomacale, ulcer duodenal, balonări digestive, spasme abdominale, gaze stomacale şi intestinale, lipsa poftei de mâncare, intoxicarea sângelui. Tratamentul se face cu seminţe măcinate fin sau cu decoct din rădăcini (o lingură rădăcini rasă la 200 ml apă, care se consumă înainte de mese).

Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi un excelent revitalizant general în perioadele de stres. Părintele medicinei – Hippocrate - recomanda, în urmă cu 2.500 de ani, să fie folosită ţelina "în tratamentul nervilor zdruncinaţi".

Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.

În bolile metabolice, prin efectele diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame. Se recomandă a fi consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ½ pahar cu suc din frunze într-o cură de 15-20 de zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină.

Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat, prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge. Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele slăbite, anemice şi convalescente. În ceea ce priveşte bolile reumatice, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze, lumbago şi gută, având rol în eliminarea substanţelor toxice, precum şi efecte antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă.

Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (două pahare pe zi), consumat pe stomacul gol, în combinaţie cu suc de morcov. Este eficientă, de asemenea, şi salata din frunze tăiate mărunt, cu rol depurativ şi curativ. Pe articulaţiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de două ore, învelite cu celofan şi cu ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.