Despre excepţionalele virtuţi terapeutice ale cartofului

Caracteristicile principale implicate în noţiunea de calitate pentru consumul alimentar al tuberculilor sunt: proprietăţile organoleptice, formele şi culorile tuberculului, aroma, savoarea şi gustul, textura, consistenţa şi rezistenţa la fierbere, valoarea nutritivă şi absenţa componentelor toxice. Pe lângă acestea, se remarcă şi o mulţime de virtuţi terapeutice.

Proprietăţile nutritive ale cartofului sunt corelate cu conţinutul în substanţe chimice din tuberculi:

- 17-20% glucide (amidon, celuloză, zaharoză, glucoză, fructoză);

- 1,5% proteine, proteide şi aminoacizi;

- 1,3% fibre alimentare;

- substanţe pectice;

- acizi organici (malic, citric, oxalic);

- complexul vitaminic;

- săruri minerale (îndeosebi potasiu - 330 mg%, fosfor, magneziu şi calciu).

O analiză de ansamblu arată că tuberculii conţin o energie calorică moderată: 80-90 kcal la 100 g substanţă comestibilă proaspătă (de două ori mai puţin decât pâinea, orezul şi pateurile). Cu 200 g cartofi copţi se asigură 16-18% din necesarul proteic al unui om pe zi, iar 200 g cartofi prăjiţi asigură 25% din necesarul de proteine vegetale.

Între glucide predomină amidonul (circa 20-24% din substanţa proaspătă), cu variaţii cantitative în funcţie de soiul cultivat, de tehnologia aplicată şi de mărimea tuberculilor. Dintre glucidele solubile, un procent ridicat îl reprezintă glucoza şi fructoza, în cantităţi mai mari la cartofii timpurii. Celuloza brută, sub formă de fibre vegetale, şi substanţele pectice au rol de liant, care previne dezagregarea tuberculului în timpul fierberii.

Aminoacizii esenţiali (triptofan, lizină etc.) şi proteinele solubile au un rol deosebit în alimentaţie, atât pentru oameni, cât şi pentru animalele de casă, având un aport nutritiv comparat cu pâinea şi orezul.

Tuberculii conţin aproape toate vitaminele principale, mai mult decât pâinea albă şi orezul. Predomină atât unele vitamine liposolubile (A, E), cât şi unele vitamine hidrosolubile (B1, B2, B6, B12, C, H, PP şi acidul folic). În sezonul de iarnă, cartofii pot constitui singura sursă de vitamine naturale.

Excesul de solanină din tuberculii înverziţi, cauzat de expunerea prelungită la lumină, imprimă un gust amar sau poate genera unele afecţiuni digestive, cum sunt gastroenteritele.

S-a mai stabilit că soiurile cu pulpa tare, bogate în celuloză, sunt indicate pentru fiert şi salate, în timp ce soiurile mai bogate în amidon se sfărâmă mai uşor la fierbere şi de aceea sunt indicate pentru copt, piure şi produse de patiserie.

Graţie gustului plăcut şi aromei specifice, cartoful poate fi utilizat la prepararea multor alimente (borş, iahnie, chiftele, cartofi umpluţi). Prin multiplele forme de prelucrare s-a ajuns la sute de preparate culinare cu cartofi. Savoarea acestor alimente creşte prin adăugarea unor plante condimentare (pătrunjel, leuştean, cimbru, tarhon, foi de dafin). De altfel, mâncărurile cu cartofi necesită un adaos de salate cu verdeţuri proaspete care nu conţin amidon (lăptucă, tomate, castraveţi).

Pentru o alimentaţie sănătoasă sunt preferaţi cartofii fierţi (piure) sau copţi în coajă, care păstrează vitaminele şi sărurile minerale şi nu pun în pericol silueta. În schimb, cartofii prăjiţi depăşesc 300 calorii la 100 grame, ca urmare a îmbibării cu ulei vegetal, devenind o adevărată bombă calorică. În timpul prăjirii sunt distruse vitaminele şi se formează acrilamida, o substanţă posibil cancerigenă.

Cu totul necorespunzătoare este asocierea dintre cartofii prăjiţi şi carnea friptă, întrucât cartofii se digeră în două-trei ore, în timp ce carnea abia după 15-20 de ore.

În timpul posturilor, cartoful este un aliment de bază ieftin şi uşor de procurat. În plus, se ştie că înainte de posturi se consumă multe alimente acidifiante (carne, mezeluri, dulciuri), care vor fi perfect neutralizate de cartofi, aceştia având proprietăţi alcaline.

Cartoful în terapeutica medicală

Sucul de cartofi cruzi este recomandat a fi preparat din tuberculi sănătoşi, neîncolţiţi, care nu au fost păstraţi la lumină, unde se acumulează cantităţi mari de alcaloizi, mai ales solanină toxică. După spălare, tuberculii se curăţă de coajă şi se introduc în apă, într-un vas emailat sau din sticlă, pentru a evita înnegrirea în urma procesului de oxidare. Urmează mărunţirea prin trecere pe răzătoare sau prin maşina de tocat. După strecurare prin tifon, sucul se conservă în stare proaspătă, fără a fi păstrat timp îndelungat. Având un gust mai puţin plăcut, sucul poate fi amestecat cu extracte din alte legume proaspete, pe care pacientul le suportă.

Sucul de cartofi cruzi, consumat intern, are acţiune favorabilă în afecţiuni ale aparatului digestiv, respectiv în tratarea ulcerului gastric şi duodenal, ca şi în gastritele acide, cronice sau acute, de origine nervoasă (boli cunoscute ca nervi la stomac). Se beau câte 75-100 ml suc înainte de mesele de dimineaţă şi de prânz, în cure de două-trei săptămâni. Se poate folosi atât sucul simplu, cât şi în amestec cu suc de morcov şi de ţelină.

Câteva dintre efectele benefice ale cartofului fiert:

- scade aciditatea gastrică şi este indicat în tratarea ulcerului gastric şi duodenal şi a inflamaţiilor intestinale. Un consum zilnic de 200-300 grame cartofi timp de un an reglează procesele de secreţie acidă şi reduce riscul apariţiei ulcerelor stomacale;

- în colitele cronice, crampe stomacale şi în constipaţia cronică se prepară meniuri cu cartofi fierţi din soiurile mai bogate în amidon, preparate sub formă de supe, creme, budinci, piure cu lapte, unt sau brânză de vaci. Se vor consuma 250-300 g cartofi curăţaţi care conţin circa 50-60 g glucide;

- se recomandă în boli ale ficatului şi ale căilor biliare, consumat fiert sau copt (interzis în formă prăjită);

- scade de cinci ori riscul îmbolnăvirii de cancer de colon, tot datorită acţiunii solaninelor, care elimină mediatorii chimici din terminaţiile nervoase ale intestinului gros;

- la nivelul rinichilor dizolvă sărurile de calciu (oxalaţi, uraţi, fosfaţi) din structura calculilor renali, iar prin efectul alcalinizant şi diuretic elimină acidul uric, fiind indicat în gută, glomerulonefrită, reumatism şi poliartroze;

- în cazul persoanelor diabetice, consumat în cantităţi controlate, reduce glicemia din sânge şi glicozuria din urină. În general, la diabetul zaharat şi în caz de obezitate, dieta alimentară prevede limitarea consumului de cartofi, iar totalul de glucide şi lipide să nu depăşească 1.450 calorii pe zi.

- tusea nervoasă, insomniile, migrenele şi ameţelile pot fi diminuate cu piure de cartofi uşor încălzit;

- conţinutul ridicat de potasiu are efect direct în dezintoxicarea sângelui şi în favorizarea tranzitului intestinal;

- în durerile reumatice sunt eficienţi cartofii fierţi şi terciuiţi care se pun, calzi, pe părţile dureroase.