Despre hipnotice

▲ V-aţi gândit vreodată că un om sănătos care a atins 70 de ani de viaţă a dormit în jur de 23 de ani dintre aceştia? ▲ Nici un alt comportament uman nu exercită efecte reparatorii şi regeneratoare pentru celulele nervoase în măsura celor exercitate de somn ▲ Dacă 25-30% din 24 de ore omul le petrece dormind, gândiţi-vă că există vietăţi, cum sunt hârciogul şi liliacul, care dorm aproape 90% din viaţa lor! ▲

Somnul nu este invariabil, iar la om durata sa involuează cu vârsta, astfel nou-născutul doarme aproape 22 din 24 de ore, copilul la 2 luni doarme 14 ore, la 2 ani 12 ore, tânărul la 20 ani - 8-9 ore, iar la vârsta a III-a durata de somn e de 4-6 ore.

Cu toate că s-au făcut studii extensive, nu avem la ora actuală explicaţii detaliate referitoare la modul cum se realizează acţiunea sa de restaurare. Se ştie, însă, că există anumite perioade în somn (4-6 la număr) de 3-5 minute în care se produc visele şi în care se înregistrează mişcări rapide ale ochilor. Experienţe făcute la pisici, care au fost lăsate să doarmă, dar trezite de câte ori se înregistrau scurtele perioade menţionate mai sus, au dus la decesul animalelor după aproximativ 48 de ore. Se deduce de aici că nu orice fel de somn este odihnitor, ci doar somnul cu vise. Chiar dacă nu ne aducem aminte de ele la trezire, sunt cu noi noapte de noapte, o explicaţie fiind aceea că în aceste perioade are loc „resetarea“ calculatorului cerebral.

Una dintre caracteristicile omului modern, stresat din multiple direcţii, este şi insomnia. Aceasta afectează 20-25% dintre persoanele care frecventează cabinetele medicale şi spitalele. Există insomnii ocazionale, care apar ca urmare a unor cauze alimentare, din cauza consumului de medicamente stimulante sau de băuturi psihoenergizante, din cauza lipsei de activitate fizică sau a problemelor sentimentale. Acestea sunt trecătoare, dispărând odată cu cauza care le-a determinat.

Există, însă, şi insomnii cronice, care nu au o cauză organică (de exemplu, insomnia prostaticilor). Aceşti insomniaci se împart în funcţie de modul de adormire şi de durata somnului. Unii dintre aceştia se plâng că nu pot adormi, dar, dacă reuşesc aceasta, îşi asigură o durată de somn suficientă; alţii se plâng de faptul că se trezesc în mijlocul nopţii sau că se scoală prea devreme. Cunoaşterea acestor tipuri de tulburări de somn este importantă pentru că tratamentul lor se face diferenţiat. Pentru cei care nu pot adormi se administrează somnifere cu acţiune scurtă, ca midazolamul, triazolamul sau oxazepamul; pentru celelalte categorii se indică temazepamul, nitrazepamul sau barbituricele (atenţie, acestea din urmă dau un somn lung, dar neodihnitor şi însoţit de somnolenţă diurnă).

Merită menţionat faptul că utilizarea acestor somnifere nu trebuie să depăşească două săptămâni de administrare continuă pentru că poate apărea riscul unei dependenţe psihice şi fizice la utilizarea lor în doze mari, timp îndelungat. De asemenea, nici oprirea administrării lor nu trebuie făcută brusc (mai ales la cele cu acţiune medie şi scurtă), deoarece se pot produce fenomene neplăcute, cum sunt iritabilitatea, anxietatea, tremor, coşmaruri, transpiraţii.

Dincolo de tratamentul cu somnifere, de care uneori se abuzează, insomnia trebuie tratată şi printr-o anumită cultură şi educaţie. Unii autori (de exemplu, dr. Arcadie Percek) vorbeau chiar de nevoia de a construi cu răbdare un anumit ritual al somnului, adaptat personalităţii fiecărui individ. Este cunoscut faptul că şi copiii îşi construiesc intuitiv acest ritual, aranjându-şi perna, sugându-şi degeţelul sau strângând în braţe o păpuşă sau un animal. Şi la adult e important să se creeze reflexe condiţionate, prin respectarea orei de culcare, o lampă de noptieră cu abajur albastru sau galben, o lectură liniştitoare şi... somn uşor!