Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Despre intoxicaţia cu Paracetamol
Indiferent de vârstă, trebuie evitată administrarea concomitentă de preparate diferite care conţin Paracetamol, deoarece cantităţile de Paracetamol se sumează, existând riscul de apariţie a manifestărilor toxice.
Multe persoane sunt tentate să-şi autoadministreze (să-şi prescrie singuri) medicamente despre care "au auzit" ca sunt foarte bune. Acetaminofen (având denumirea comercială cea mai cunoscută de Paracetamol) este cel mai larg utilizat medicament cu efect analgezic şi antipiretic. Automedicaţia şi consumul exagerat de medicamente sunt cauze frecvente de îmbolnăvire, manifestate uneori prin intoxicaţii medicamentoase, de aceea, indiferent de vârstă, este obligatorie evitarea administrării mai multor medicamente pe bază de Acetaminofen în acelaşi timp, deoarece cantităţile ingerate se cumulează, existând riscul de apariţie a manifestărilor toxice. Preparatele care conţin Paracetamol sunt des utilizate în cadrul tratamentelor împotriva durerii sau a răcelii, de aceea trebuie avute în vedere toate medicamentele administrate care pot conţine Paracetamol, deoarece aceste cantităţi se sumează. Doza maximă terapeutică de Paracetamol, la un adult cu funcţii hepatică şi renală normale, este de 4 grame/zi. La copii, dozele sunt stabilite de către medic, în funcţie de greutatea corporală şi vârsta copilului. Printre alte denumiri comerciale ale Acetaminofen se numără: Panadol, Paracetol, Adol, Paramol, Paralen. Există peste 100 de preparate medicamentoase care conţin asocieri ale altor substanţe active cu Paracetamol. De exemplu, Paracetamol Sinus (Paracetamol, Clorfeniramina, Pseudo-efedrina), Paracetamol plus (Clorfeniramina, Paracetamol), Fervex (Paracetamol, Feniramin, Vitamina C), Paralen plus (Paracetamol, Pseudoefedrina, Dextrometorfan), Paralen extra (Paracetamol, Cafeina), Zaldiar (Tramadol, Paracetamol). Efectul analgezic al Paracetamolului îl face util în tratamentul simptomatic al afecţiunilor care implică durere de intensitate slabă sau moderată. Efectul antipiretic este proporţional cu valoarea temperaturii: Paracetamolul reduce febra de natură infecţioasă, dar nu are efect dacă temperatura corpului este normală. Paracetamolul este metabolizat la nivel hepatic, unul dintre produşii intermediari rezultaţi prin metabolizare fiind toxic. În mod normal, după administrarea de doze terapeutice, ficatul are capacitatea de a neutraliza acest compus toxic. Dacă dozele de Paracetamol sunt prea mari, în ficat se acumulează acest metabolit intermediar toxic, care începe să distrugă celulele hepatice, dar şi pe cele renale. În cazul intoxicaţiilor se ajunge la insuficienţă hepato-renală. Uneori leziunile hepatice sunt atât de severe, încât pacienţii au nevoie de transplant hepatic pentru a supravieţui intoxicaţiei. Foarte adesea pot să apară manifestări cauzate de supradozare (manifestări ale intoxicaţiei) în cazul sugarilor sau al copiilor mici, atunci când părinţii nu respectă dozele recomandate de către medic. Manifestările clinice ale unei intoxicaţii cu Paracetamol apar la doze foarte variate. Manifestări cauzate de administrarea de doze prea mari apar foarte frecvent la persoanele care prezintă afecţiuni hepatice cronice sau la persoanele care sunt consumatoare de alcool. La aceste persoane, dozele periculoase sunt mult mai mici decât cele care determină intoxicaţia la persoanele cu funcţie hepatică normală. Pentru a evita apariţia intoxicaţiilor cu Paracetamol la copii, se recomandă respectarea tratamentului recomandat de către medic şi păstrarea medicamentelor în locuri inaccesibile copiilor sau în cutii pe care copiii nu le pot deschide.