Despre proprietăţile terapeutice ale chimenului

În fitoterapie sunt mult utilizate fructele chimenului, care au proprietăţi digestive, coleretice, antiinflamatoare intestinale, antiseptice gastrice şi intestinale, expectorante, emoliente, antigripale, fluidifiante ale secreţiilor bronşice.

Chimenul (Carum carvi) este utilizat cu succes în terapia naturistă pentru numeroasele sale efecte vinde­că­toare. Această plantă stimu­lează secreţiile gastrice, combate indigestiile, voma şi constipaţiile, enterocolitele, crampele intestinale la sugari şi bătrâni, ajută la eliminarea secreţiilor biliare, combate balonările, aerofagia şi inflamaţiile intestinale, normali­zează tonicitatea peretelui intestinal, distruge viermii intestinali, stimulează pofta de mâncare.

De asemenea, preparatele pe bază de chimen fluidifică secre­ţiile bronşice şi au rol benefic în bronşite, răceli, nevralgii şi alte boli acute de plămâni. Nu trebuie omis nici rolul important pe care îl are în afecţiunile cardiace pe substrat nervos, în tahicardie şi în tulburările circulatorii.

Preparate pentru uz intern

- infuzie dintr-o linguriţă de fructe uscate şi măcinate la 200 ml de apă clocotită; se fierbe trei minute, se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se bea câte jumătate de pahar, cu 30 de minute înainte de fiecare masă, având rol de stimulare a digestiei;
- infuzie din amestec, în părţi egale, cu seminţe de chimen, anason, coriandru şi fenicul, cu efect carminativ în eliminarea gazelor din intestine, calmarea colicilor abdominale la sugari (câte o linguriţă din oră în oră) şi la bolnavii cu tulburări digestive care au manifestări cutanate ca alergii, acnee rozacee şi juvenilă, cuperoză;
- decoct dintr-o lingură de fructe la un litru de lapte; se fierbe şi se bea călduţ, pentru efectele de calmare a crampelor stomacale;
- tinctură din 50 g fructe într-un litru de alcool de 40°; se lasă la macerat timp de 7-8 zile, se strecoară şi se ia câte un păhărel de două ori pe zi, după mesele principale, cu efect carminativ contra crampelor stomacale şi a colicilor intestinale sau înainte de mese, în lipsa poftei de mâncare;
- vin cu chimen din 50 g de fructe mărunţite puse la macerat timp de două zile în 150 ml de alcool de 80°, după care se adaugă un litru de vin alb; se lasă la macerat timp de două săptămâni, agitând zilnic, apoi se strecoară. Se ia zilnic de trei ori câte un păhărel, după mese, în tulburări digestive, colici intestinali;
- sirop din 40-50 g de fructe puţin zdrobite la un litru de alcool de 60°; se lasă la macerat 7-8 zile, se strecoară şi se adaugă 250 ml sirop concentrat de zahăr. Se serveşte câte un păhărel îna­inte de mese;
- ulei volatil de chimen luat în doză de două-trei picături pe cub de zahăr sau în apă îndulcită, de trei-patru ori pe zi;
- pulbere din amestec de 20 g de fructe de chimen cu 20 g de fructe de coriandru care se pisează şi se ia câte un vârf de cuţit în puţină miere, de trei ori pe zi, după mesele principale.

Preparate pentru uz extern

- decoct dintr-o linguriţă de fructe zdrobite Ia 250 ml de apă; se fierbe 3-4 minute şi se aplică sub formă de comprese pe tenurile iritate sau se fac spălături pe ten, de două-trei ori pe zi;
- comprese din infuzie sau decoct de chimen neîndulcit, cu rol antiseptic în spălături oculare sau aplicat, sub formă de frecţii stimulente;
- tinctură din 200 g de fructe uscate şi măcinate într-un litru de alcool de 70°; se macerează 10 zile şi se pun câte 20-25 de picături la un pahar cu apă pentru întreţinerea dinţilor, ca apă aromată de gură;
- cataplasmă din frunze sau fructe măcinate, care se aplică pe umflături ale pielii, având efecte antitumorale.

Utilizări în alimentaţie

- în domeniul alimentar, chimenul este folosit drept condiment la aromatizarea diferitelor mâncăruri (cu fasole, cartofi, varză, carne înăbuşită, friptură de miel, preparate din peşte şi ciuperci, conserve etc.). Se mai foloseşte ca aromatizant în supe, salate, produse de patiserie (saleuri, covrigi, pâine, pateuri, prăjituri), la aromatizarea brânzeturilor de tip telemea, a băuturilor alcoolice (lichioruri) şi a murăturilor (varză, castraveţi);
- sos de chimen din două linguri de praf de fructe măcinate, amestecat cu două linguri de zahăr, două linguri de oţet şi patru linguri de apă;
- frunzele fragede şi aromate, bogate în vitamina C (200 mg %) se pun în supe, salate şi preparate cu carne şi peşte;
- salată de chimen și varză acră din 20-30 g de frunze și lăstari tineri de chimen tăiate mărunt și amestecate cu 150 g de varză murată, tocată și 15 ml de ulei de floarea-soarelui.