Despre rănile provocate de imobilizarea la pat

Acele răni care apar la nivelul pielii şi al ţesuturilor, din cauza comprimării vaselor de sânge care irigă respectiva zonă a corpului, ca urmare a imobilizării într-o anumită poziţie poartă denumirea de escare. Ele sunt frecvente în special la bolnavii care stau multă vreme imobilizaţi la pat. În articolul de azi ne-am propus să trecem în revistă principalele metode de prevenire a acestor leziuni, dar şi ce tratamente trebuie urmate atunci când escarele apar.

Cea mai simplă şi la îndemână metodă constă în schimbarea frecventă a poziţiei pacientului în pat, astfel încât să se evite presiunea prelungită într-o anumită zonă a corpului. În felul acesta se restabileşte irigaţia cu sânge a zonei respective. Pentru a fi eficientă, schimbarea constantă a poziţiei pacientului trebuie realizată la circa două ore dacă pacientul este imobilizat la pat şi la fiecare 15 minute dacă pacientul este imobilizat în scaun. În cazul în care persoana este imobilizată la pat, se recomandă alternarea poziţiilor de pe spate în lateral şi în semi-lateral înclinat.

Pentru o îmbunătăţire a circulaţiei sângelui sunt eficiente exerciţiile uşoare, de în-tindere. Masajul zonelor pe care a stat pacientul favorizează irigarea zonei respective şi previne apariţia escarelor. Masajul trebuie realizat dinspre părţile care au fost mai bine irigate spre părţile pe care a stat pacientul până la momentul respectiv. Masajul periodic ajută la revigorarea circulaţiei şi implicit la tonifierea tegumentului expus presiunii îndelungate. Este interzis a se masa zonele în care au apărut deja escare.

O igienă sporită şi corectă are rol important în prevenirea apariţiei escarelor. Aşternutul bolnavului trebuie să fie bine întins, fără cute, uscat, fără firimituri sau alte resturi alimentare. Zilnic, pacientul trebuie spălat cu apă şi săpun (spălarea se face pe porţiuni), iar uscarea se realizează prin tamponament, cu un prosop moale.

Un rol important în prevenirea acestor leziuni îl are o foarte bună hidratare a pacientului. Obiectivul unei bune hidratări nu este de a consuma a anumită cantitate, impusă, de lichide, ci de a elimina o cantitate de aproximativ 1 l urină în 24 de ore. Pentru o bună hidratare este necesară consumarea de supe, piureuri, creme sau alte produse cu un conţinut crescut de apă (iaurturi, roşii). Este necesară consumarea repetată de cantităţi mici de lichide, sub formă de ceai sau sucuri de fructe.

Simptome şi tratament

Aproximativ 95% dintre escare apar la nivelul spatelui şi al părţii inferioare a corpului. Astfel, cel mai frecvent afectate sunt regiunea omoplaţilor şi, mai ales, în partea inferioară a corpului, zonele lombare şi sacrală (partea inferioară a spatelui), regiunea de la nivelul şoldurilor, fundului sau călcâielor. Escarele mai pot fi localizate la nivelul cefei, coatelor, între genunchi sau deasupra glez-nelor.

La început, zona este mai sensibilă şi dureroasă, de culoare roşiatică şi nu se albeşte când se exercită o presiune. În lipsa unor măsuri eficiente de îngrijire, ulterior leziunea se extinde, zona devine insensibilă, iar în centrul zonei respective pielea se necrozează (se înnegreşte) şi se ulcerează. Ulceraţia se poate extinde progresiv la zonele profunde (poate ajunge inclusiv până la fascii şi muşchi), căpătând aspect de crater de dimensini reduse. În mod frecvent, aceste ulceraţii se suprainfectează (apare o secreţie purulentă urât mirositoare), iar zona devine fierbinte şi roşie. Dacă ulceraţia progresează, se pot produce distrucţii la nivelul ţesuturilor profunde (tendoane, articulaţii) sau infecţii grave (septicemie, osteomielită etc.). Măsurile de îngrijire trebuie iniţiate precoce, pentru a preveni apariţia escarelor, deoarece, odată leziunea progresată la o etapă avansată, va fi mai greu de vindecat. Escarele neinfectate trebuie acoperite cu pansament steril care se schimbă zilnic. Dacă apar ulceraţii la nivelul escarei, tratamentul poate fi realizat doar de către medic.